Endometrioza este o boală gravă care afectează – la nivel mondial – o femeie din zece. Este considerată o boală tabu cu consecințe teribile, boală despre care nimeni nu vorbește. Femeile care se confruntă cu această boală știu ce înseamnă durerile insuportabile, tratamentele și efectele lor, intervențiile chirurgicale numeroase și infertilitatea.
"Endometrioza este mult mai răspândită decât ne închipuim noi. Cifrele sunt alarmante. Se pare că din cauza schimbării modului de viaţă a femeii moderne s-a deschis uşa propagării endometriozei", semnalează medicul primar obstetrică-ginecologie Voicu Simedrea din Timişoara.
Mediul în care trăiesc și hrana pe care o consumă sunt printre factorii pot fi incriminaţi pentru afecţiunea ginecologică de care sute de mii de românce suferă. În jur de 40% din femeile care au endometrioză sufera de forma severă.
28 martie - marș conta endometriozei
Sâmbătă, 28 martie, în mai multe țări din lume, s-a organizat marșul contra endometriozei. De fapt, a fost un marș pentru ca oamenii să cunoască complicațiile acestei boli considerate tabu.
Povestea unei românce care suferă de endometrioză
Ioana, redactor, în vârstă de 31 de ani, a dezvăluit pentru DC News, povestea sa cu endometrioza și lupta pe care o duce cu această boală.
"Am aflat prima dată că aș putea avea endometrioză acum trei ani, pe când aveam 28 ani și mi se spusese deja de două ori că sunt suspectă de cancer de col și de ovar. Însuși doctorul meu era confuz și nu am înțeles prea bine ce încerca să îmi explice. După ce m-am documentat temeinic, am început să descopar ce însemna endometrioza: o boala enigmatică, ginecologică, credeam eu pe atunci, care nu are vindecare. Totuși, îmi spuneam, cât de rău putea fi? Doar nu era cancer!
Am aflat cât de rău poate fi când au început crizele. Cu trei zile înainte de menstruație, începeam să vărs, durerile erau atât de groaznice încât nu mă puteam mișca, mă durea și dacă încercam să trag aer în piept, iar uneori aveam și febră. Începusem să mă gândesc cu groază la următoarea lună, când durerile aveau să se repete. Apoi am aflat că am un chist ovarian, apoi menstruația mi s-a dereglat și din cauza unui polip uterin, apoi mi s-au prescris numeroase tratamente hormonale: Cerazette și injecții cu Diphereline (cred că am făcut vreo 6 doze de 11, 5 mg). A fost groaznic! Știu, prea puțini mă vor crede, dar timp de aproape un an, am avut hemoragie deși eram sub tratament alopat.
Cred că atunci am înțeles că medicii sunt depășiți de situație. Aici, în țară, dar cred că și în străinătate. Despre endometrioza nu se știu multe. Dacă mă întrebați pe mine, v-aș spune că nu se dorește să se cunoască prea multe. Specialiști sunt puțini, tratamentul limitat (hormoni sau operație). În mai 2014 m-am operat și am găsit un doctor, spun eu, priceput și înțelept. Priceput pentru că mi-a curățat foarte bine aderențele multiple pe care le aveam în abdomen și înțelept pentru că după operație a fost suficient de sincer încât să mă privească în ochi și să îmi spună că boala ar putea sa reapară cu tot cu tratament alopat cu tot.
Așa că am decis sa urmez o altă cale. Timp de o săptămână, am căutat pe internet studii, articole, grupuri despre endometrioză și, mai ales, tratamente naturiste contra aderențelor, chisturilor ovariene, dietă etc. Așa am ajuns să îmi schimb total stilul de viață. Nu mai mănânc gluten, lactate de vacă, carne și zahăr. Bineînțeles, există zile izolate în care recidivez, dar atunci organismul îmi spune că am făcut o greșeală. Fac 30 de minute sport în fiecare zi și iau câteva suplimente naturale. Mă simt mult mai bine. Am aproape un an de la operație și bilantul este așa: un chist de trei cm pe ovarul drept și dureri la menstruație, dar suportabile, care trec cu antiinflamatoare.
În rest, mă simt mai bine decât m-am simțit în ultimii 4-5 ani. Nu știu dacă asta e soluția ideală. Nu știu dacă endometrioza va recidiva (mai ales că astăzi, după atâta research făcut, cred că ea e o boală genetică, nu ginecologica), dar pentru moment mă simt bine. Sunt, într-adevăr, revoltată pe toți doctorii care, în necunoștință de cauză, își permit să creeze deznodaminte tragice doar amintind de endometrioză, de parcă asta e o boală tabu. Da, o fi, în lumea lor, acolo unde tratamentele alternative, sportul sau dieta contează prea puțin. Sunt, recunosc, întristată când aud de femei care inca iau anticoncepționale sau fac repede un copil ca modalitate de tratament.
Deși am fost și eu acolo, am încercat și eu toate tratamentele hormonale, sunt revoltată pentru că astfel niciodată specialiștii din diverse domenii nu se vor așeza la masă pentru a studia endometrioza îndeaproape. Dar poate asta ne e karma. Poate e o chestie de lecție de viață. Nu văd toate ajustările pe care le-am făcut drept o corvoadă. Îmi place ce mănânc, îmi place cum arăt după toate aceste schimbări și mă rog lui Dumnezeu (cel care mi-a fost alături zi de zi în această încercare) să mă ajute să mă mențin mereu pe drumul cel bun", ne-a mărturisit Ioana.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu