EXCLUSIV  Epopeea reportajului literar. Călătorii și scrieri ale lui Gala Galaction în anii de glorie ai ziarelor românești

Gala Galaction a făcut multă gazetărie, atât înainte, cât şi după ce s-a preoţit. Era un vechi colaborator al ziarelor „Dimineaţa” şi „Adevărul”, dar scria şi la alte cotidiene de tiraj, îndeosebi la „Curentul” şi „Universul”. Publica des reportaje. În anii ’30 porneşte în acest scop prin ţară „în Cadillacul unui prieten”. Cu un deceniu înainte descoperise Mangalia, unde se dusese consecutiv, vară de vară, între 1922 şi 1926. Preotul-scriitor şi-a strâns ulterior aceste reportaje, în 1947, într-un volum intitulat chiar Mangalia. Pe atunci, singurii vizitatori ai localităţii erau nişte arheologi interesaţi de vestigiile Callatisului. Mangalia era un târg oriental, cu minarete de geamie şi turcoaice umblând pe uliţe în şalvari. Comuna Limanu, prin care se putea ajunge în 2 Mai-ul de astăzi – un cătun pe atunci –, se numea Caracicula. În apropierea ei se găsea o peşteră în care s-a aventurat reporterul cu reverendă.

Tot la începutul deceniului al treilea din secolul trecut, Galaction publică în „Adevărul literar şi artistic” un reportaj despre Mânăstirea Căldăruşani. Pentru a ajunge acolo, coborâse din trenul de pe ruta Bucureşti – Urziceni în halta Greci şi mersese apoi câţiva kilometri pe jos. La Căldăruşani compară aspectul din 1896 al mânăstirii, când o vizitase iniţial, cu acela din 1926. Pe terenul lung de un kilometru dintre intrarea pe domeniul chinoviei până la chilii, dispăruseră livada şi fâneaţa. Apăruse un drum pietruit, lat cât o şosea, mărginit de castani şi de tei. Coasta care cobora dinspre chilii către lac era neîngrijită, aridă, fără arbori, vegetaţie sau poteci, iar pe suprafaţa ei se întindeau câteva bărci scobite în trunchiuri de copac, abandonate. Părăginită era şi căsuţa călugărilor-pescari. Însă atât ziua, cât şi noaptea era o linişte adâncă, potrivită rugăciunii şi reculegerii, întreruptă doar de orăcăitul broaştelor după ce se întuneca.

O altă călătorie întreprinsă în 1930 la Constantinopol de Gala Galaction sugerează ponderea economică a trustului de presă „Adevărul”-„Dimineaţa”. Direcţia celor două cotidiene organizase atunci o croazieră în Bosfor şi pe Marea Marmara, închiriind un vapor care a acostat în cartierul Galata, foarte aproape de hotelul „Kedival”, în care au fost cazaţi vreme de câteva zile pasagerii navei. Aceştia, redactori şi colaboratori ai celor două ziare, erau invitaţii trustului, care suporta integral spezele călătoriei. Gala Galaction era însoţit de nevastă şi de cele două fiice. Între invitaţi se mai numărau pictorii Ion Ţuculescu şi Ştefan Popescu. Croaziera a durat o săptămână. La întoarcere, Gala Galaction a publicat reportaje despre Constantinopol şi insula Halki, atât în cele două ziare care organizaseră croaziera, cât şi în „Curentul”.

Un an mai târziu, în ianuarie 1931, Galaction întreprinde o călătorie în Italia, cheltuielile fiind amortizate de onorariile primite de la „Curentul”, „Dimineaţa” şi „Adevărul literar şi artistic”, în care tipăreşte o suită de reportaje la întoarcerea în ţară.

În anii ’30, ziarele româneşti trimiteau în mod obişnuit în străinătate reporteri, redactori sau colaboratori, fie pentru evenimente politice, fie pentru reportaje de felul acelora scrise de Gala Galaction. Se consacrase ca gen „reportajul literar”. Atunci când călătoreau în străinătate, directorii ziarelor româneşti cu tiraj, precum Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, aveau adesea contacte la nivelul cel mai înalt, fiind primiţi chiar de şefi de stat.

În ţară, ziariştii profesionişti aveau permise de călătorie gratis pe căile ferate. Când treceau dincolo de hotare – paşapoartele li se eliberau cu prioritate –, legitimaţiile de gazetar le erau pretutindeni recunoscute. Mai puţin în URSS, unde nu au primit viză de intrare nici după restabilirea relaţiilor diplomatice cu această ţară, în 1934, excepţiile numărându-se pe degetele unei singure mâini.

În acelaşi timp, numeroşi gazetari străini ne vizitau ţara, unii de mare faimă; am amintit deja de Geneviève Tabouis, gratulată de Argetoianu cu epitetul „gazetăroaica”. Regele Carol al II-lea dădea bucuros interviuri presei străine, iar acestea, după apariţie, erau traduse de agenţia Rador şi puse la dispoziţia ziarelor româneşti pentru reproducere integrală sau parţială. Însă şi fruntaşii principalelor partide politice erau intervievaţi de ziarişti străini. În vârful topului, până în 1936, se afla Titulescu. Interviuri cu Nae Ionescu apăreau în presa germană, cu Gheorghe Tătărescu în cea franceză, cu C. Z. Codreanu în ziarele italiene. Gheorghe I. Brătianu a dat şi el asemenea interviuri, pentru a nu mai vorbi de Iuliu Maniu... La toate acestea se adăugau reportajele despre România, ca şi notele de călătorie semnate uneori de scriitori de talia unui Paul Morand.

Un ziarist de la „Le Figaro” (ajuns ulterior ministru), după ce ne-a vizitat în mai multe rânduri ţara, a scris o carte despre România. Fusese şi el primit de Carol al II-lea. Încă din 1931-1932 intuise predilecţia Regelui pentru autoritarism. Acelaşi gazetar consacrase o pagină „frumuseţii legendare, dar reale” a româncelor. În 1913, Troţki fusese în România, inclusiv în Dobrogea, şi tipărise nişte corespondenţe într-un ziar kievean. Pasiunea pentru lux a româncelor îl înspăimântase pe acest revoluţionar.

Unii corespondenţi de presă străini sfârşeau prin a ajunge colaboratorii lui Mihail Moruzov, şeful Serviciului Special de Informaţii al Armatei. În monografia pe care i-a consacrat-o, profesorul Cristian Troncotă oferă două exemple concrete. Îl reproducem pe cel de-al doilea: „Un alt personaj interesant cu care a colaborat Moruzov a fost Bruhatov Dimitri Rostovski... A intrat în vizorul Siguranţei pentru că era corespondent de presă al ziarului «Daily Mail», proprietatea lordului Rothermere, sprijinitor al intereselor Ungariei. Rostovski a reuşit să stabilească relaţii numeroase la Bucureşti, inclusiv cu cercurile francmasonice. În 1930 era secretar al Asociaţiei corespondenţilor de presă străini din România... Lucra la realizarea unei cărţi despre România, având tot sprijinul Consiliului de Miniştri”.

Dan Ciachir

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News