Ce se întâmplă, din punct de vedere asigurator, după cazul Crevedia.
De la ce a pornit discuția: Cine plătește după explozia de la Crevedia. Sunt exceptate stațiile GPL de la asigurare? Dar cu asigurarea cisternelor, ce se întâmplă?
”În conformitate cu prevederile art. 2213 Cod Civil, în România asigurările obligatorii sunt reglementate prin legi speciale, acestea fiind reprezentate de: Asigurarea de răspundere civilă auto RCA – reglementată prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, lege ce transpune legislația europeană în domeniu, respectiv prevederile Directivei 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi; Asigurarea obligatorie a locuințelor PAD – reglementată prin Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor.
În acest caz, prin legile specifice sunt reglementate și condițiile de asigurare pentru cele doua forme de asigurare.
Celelalte forme de asigurare care sunt încheiate de către asigurătorii care practică activitate de asigurare în România reprezintă asigurări facultative, asigurări pentru care condițiile de asigurare sunt agreate de comun acord de către părți” a specificat Autoritatea de Supraveghere Financiară întrebată dacă stațiile GPL sunt obligate sau nu la încheierea unei asigurări.
”De menționat este faptul că la nivel național există impusă, prin legislația ce reglementează diverse domenii de activitate, condiția ca pentru a putea practică anumite servicii să existe încheiată o asigurare de răspundere civilă față de terțe persoane (ex. Asigurare de malpraxis pentru medici, asigurare de răspundere civilă pentru notari), însă această obligație nu echivalează cu obligația asigurătorilor de a oferta și încheia astfel de contracte iar condițiile de asigurare ofertate diferă de la un asigurător la altul” mai precizează ASF care menționează că ”nu se pronunță cu privire la existența sau inexistența unei obligații de asigurare de răspundere civilă față de terți pentru compania care comercializa combustibili în cazul Crevedia, în conformitate cu legislația națională specifică A.S.F neavând atribuții de supraveghere și reglementare în domeniul comercializării combustibililor sau al altor substanțe periculoase”.
”De menționat este și faptul că, în conformitate cu prevederile legislației europene, respectiv prevederile art. 21 din Directiva 2009/138/CE privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II).
”Articolul 21
Condiții privind polițele și nivelul primelor
(1) Statele membre nu impun aprobarea prealabilă sau notificări sistematice cu privire la condițiile de asigurare generale și speciale, nivelul primelor, bazele tehnice folosite în special la calcularea nivelului primelor și rezervelor tehnice sau la formulare și alte documente tipărite pe care o întreprindere intenționează să le folosească în interacțiunile sale cu deținătorii polițelor de asigurare sau cu întreprinderile cedente sau retrocedente.”
ASF a fost întrebată și dacă asigurarea RCA a cisternelor care au explodat poate acoperi daunele în cazul Crevedia.
”În ceea ce privește acoperirea dată de o asigurare RCA menționăm faptul că acoperirea dată de o astfel de asigurare are legătură cu utilizarea vehiculelor asigurate ca mijloc de transport, în condițiile în care această formă de asigurare este reglementată la nivel european prin Directiva 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, transpusă la nivel național prin prevederile Legii nr. 132/2017.
În cazul de față, prevederile Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie stabilesc faptul că:
„Art. 12. - Neacordarea despăgubirii
Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:
k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale; l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;”
În ceea ce privește noțiunea de utilizare a unui vehicul din cuprinsul Directivei 2009/103/CE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat sensul acestei noțiuni. În hotărâri recente ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, și anume în cauzele Vnuk, Rodrigues de Andrade și Torreiro, Curtea de Justiție a clarificat faptul că autovehiculele sunt destinate în mod normal pentru a servi ca mijloace de transport, indiferent de caracteristicile unor astfel de vehicule, și că utilizarea unor astfel de vehicule se referă la orice utilizare a unui vehicul care este conformă cu funcția sa obișnuită ca mijloc de transport, indiferent de terenul pe care este utilizat autovehiculul și indiferent dacă acesta staționează sau este în mișcare. Directiva 2009/103/CE nu se aplică dacă, în momentul accidentului, funcția obișnuită a unui astfel de vehicul reprezintă „o altă utilizare decât cea de mijloc de transport””.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu