"Eram praf, profund nefericit, stăteam 4 ore într-un fotoliu" Ce l-a scos din depresie pe Răzvan Exarhu. Dezvăluiri emoționante în podcastul lui Teo Trandafir

Omul de radio Răzvan Exarhu a fost invitatul lui Teo Trandafir în podcastul "Gând la gând" unde a făcut mai multe mărturisiri din viața personală. A vorbit inclusiv despre cea mai delicată etapă, aceea în care a picat în "ghearele" depresiei. Salvarea i-a venit, însă, de unde nu se aștepta nimeni.

"Am avut o perioadă destul de grea în viața mea, eram depresiv atunci. Bucătăria m-a ajutat totuși să rămân pe linia de plutire. Eram foarte intens și sălbatic în perioada aia. Dar am descoperit că am o îndemânare pe care o exersez fără să trebuiască să practic foarte mult, că am un talent nativ să gătesc. Și mi-e ușor să gătesc. Mâncarea îmi iese. Mintea mea e făcută să gândească în paradigma asta" a mărturisit Exarhu în emisiune.

Teo Trandafir: La unii depresia se instalează degeaba. Adică... cum stăm noi liniștiți așa... te trezești într-o dimineață că e nasol de tot. Devine din ce în ce mai nasol, nu mai poți să te ridici din pat, te gândești "ce fac eu acum" și, vorba mea, te suge patul, simți că intri într-un vortex. La tine a fost declanșată de ceva sau a venit tiptil-tiptil?

Răzvan Exarhu: Aveam multe motive. Eram profund nefericit, dădeam falimente... eram praf. Divorța... era minunat. Acum nu știu dacă toate lucrurile astea merită să te împingă total în zid, dar cred că și trăim într-o lume care te ajută foarte mult să te duci cu capul și să te simți inferior, nepotrivit, greșit... Cred că ăla a fost momentul. Negăsind ce altceva să fac cu mâinile, nu mai reușeam să mă reabilitez social.

A fost singurul lucru care îmi ieșea cât de cât. Nu era un succes economic, dar mintea mea se concentra pe ceva, exista un început și un final, livram ceva (n.r. despre gătit). Ieșea ceva din mâinile mele! În rest, nu reușeam să duc până la capăt linia asta, era întreruptă. Așa văd eu lucrurile acum. Și m-a mai ajutat mecanica (tăiat, tocat, pregătit etc), am descoperit la terapie asta.

Eu stăteam în fotoliu câte 3-4 ore... dimineața, de exemplu. Pur și simplu stăteam, fumam și nu mă mișcam. Nu știu la ce mă gândeam, probabil îmi plângeam de milă... după care mă duceam la bucătărie. Și de-acolo veneam după 15 ore. Cam aia era viața mea. Dar faptul că reușeam să fac ca mâncarea aia să nu aibă nicio legătură cu starea mea mie mi se pare admirabil.

Mi se pare absolut miraculos că mâncarea aia era mai bună decât orice altceva aveam eu atunci în minte, în suflet. Aia era bună. Deci, cumva, mă gândeam că și la mine mai trebuie să fie un rest de lumină -  a mai spus Exarhu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News