Soarele s-a confruntat cu niște episoade destul de intense în ultima vreme, dar o erupție recentă din partea îndepărtată pare a fi aur științific absolut.
În seara zilei de 5 septembrie a fost înregistrată o ejecție enormă de masă coronală (CME) explodând în partea îndepărtată a Soarelui, trimițând o furtună de radiații peste Sistemul Solar.
Uneori, aceste CME-uri se îndreaptă direct spre Pământ. Cu toate acestea, această erupție a fost pe partea opusă, așa că se îndepărtează și nu vom vedea niciunul dintre efectele obișnuite ale unei furtuni solare.
Venus a fost chiar în calea furtunii care se apropie, iar odată cu ea, Solar Orbiter, o sondă spațială condusă în comun de Agenția Spațială Europeană și NASA, care se află în prezent lângă Venus în misiunea sa de a observa de aproape Soarele.
Acest lucru le-a oferit oamenilor de știința ocazia rară de a observa și măsura un CME gigantic, îndepărtat, lucru care de obicei este destul de dificil pentru oameni.
„Acesta nu este un eveniment banal. Multe lucrări științifice vor studia acest fenomen în anii următori”, a declarat fizicianul solar George Ho de la Laboratorul de Fizică Aplicată Johns Hopkins pentru Spaceweather.
„Pot spune cu siguranță că evenimentul din 5 septembrie reprezintă una dintre cele mai mari (dacă nu cea mai mare) furtuni de particule energetice solare (SEP) pe care le-am văzut până acum de la lansarea Solar Orbiter în 2020”.
Nu este clar exact de unde a erupt Soarele, dar se pare că este vorba de o regiune a petelor solare numită AR 3088, care se afla de partea opusă nouă a discului Soarelui la sfârșitul lunii august.
SOLAR DISCO: AR3088 is stayin' alive - blasting out light and matter on its journey around the Sun. It's still providing an amazing show even out of our view. Here is a look at the region over 2.5 days ending with its big M2 blast directed away from us. SDO 171/193/131 ???????????????????? pic.twitter.com/lXGiUQC3Os
— Dr. C. Alex Young (@TheSunToday) August 31, 2022
Helioseismologia – studiul oscilațiilor interne ale Soarelui, bazate pe vibrațiile de suprafață – poate fi folosită pentru a detecta petele solare de pe partea îndepărtată a stelei noastre. Acest lucru se datorează faptului că acumulările de câmpuri magnetice, cum ar fi petele solare, pot afecta viteza undelor sonore care sunt în jurul Soarelui.
Măsurătorile helioseismice de la NASA sugerează că AR 3088 ar fi putut să fi crescut după ce a părăsit partea noastră a Soarelui.
Există multe nave spațiale care s-ar putea să nu supraviețuiască unei lovituri atât de intense din partea Soarelui. Însă Solar Orbiter, așa cum sugerează și numele, a fost construit pentru a rezista la o mulțime de fenomene solare.
Soarele intră în vârful ciclului său de activitate de 11 ani, așa că ar trebui să vedem erupții mai puternice care au loc într-un viitor nu prea îndepărtat, scrie Science Alert.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu