Escrocherii și conflicte de interese. Așa sunt cheltuiți banii UE pe agricultură. România, printre țările menționate

Curtea de Conturi Europeană reproșează Uniunii Europene gestionarea fondurilor destinate agriculturii. Conflicte de interese, lipsă de viziune de ansamblu și escrocherii. 

Potrivit judecătorilor din Luxemburg, există lacune în măsurile de detectare, soluționare și raportare a conflictelor de interese. Și nu există o ”viziune de ansamblu asupra sumei fondurilor UE care fac obiectul acestei probleme”.

La aceasta se adaugă absența unor măsuri suficiente pentru a crește transparența și a proteja avertizorii. Uniunea Europeană cheltuiește cea mai mare parte a bugetului său pentru politicile agricole și de coeziune, potrivit Agrifood. 

Numai fondurile agricole se ridică la peste 55 de miliarde de euro. Adăugând cele de coeziune, ajungem la 119 miliarde de euro din totalul de 221 cheltuiți de UE în 2021.

Eforturi și lacune

În ciuda sumelor uriașe plătite pentru susținerea acestui sector, potrivit Curții de Conturi Europene, există încă o lipsă de monitorizare eficientă a situațiilor de risc.

”În lumina modificărilor de reglementare și a cazurilor recente, scopul nostru a fost să verificăm dacă Comisia și statele membre au abordat în mod adecvat problema conflictelor de interese în politica agricolă comună și politica de coeziune”, a declarat Pietro Russo, membru al Curții de Conturi, responsabil de audit.

”Curtea a constatat că s-au făcut eforturi pentru a rezolva problema, dar rămân lacune. Raportarea cazurilor ar trebui îmbunătățită, pentru a oferi o imagine de ansamblu clară a sumelor afectate de conflictul de interese”.

Despre ce sunt aceste conflicte? 

Legislația UE prevede că orice persoană implicată în gestionarea fondurilor, fie la nivelul UE, fie la nivel național, nu trebuie să se afle într-o situație de conflict de interese care decurge din situații de ”afinitate politică sau națională, interes economic sau orice alt interes personal direct sau indirect”. 

În acest caz, scriu judecătorii, se generează o defecțiune în procesul de distribuire a fondurilor. Odată ce conflictul real sau potențial a fost identificat, autoritatea competentă ar trebui să se asigure că persoana în cauză încetează orice activitate în cauză. Și exact asta nu se întâmplă adesea.

Autodeclarațiile

Apoi sunt nereguli care apar la nivel național, din cauza folosirii autodeclarațiilor, care sunt cea mai folosită metodă de evitare a acestor probleme, dar care sunt adesea „nesigure”.

O altă problemă derivă din verificarea încrucișată a informațiilor, care este uneori dificilă. Acest lucru se datorează capacității administrative insuficiente, regulilor de protecție a datelor și/sau problemelor de transparență.

În unele cazuri, în mod paradoxal, autodeclarațiile nu sunt solicitate de la cei mai buni factori de decizie. De exemplu, în unele țări examinate pregum Germania, Malta, România și Ungaria, s-a constatat că autodeclarațiile nu erau obligatorii tocmai pentru membrii guvernului implicați în deciziile privind programele UE și alocarea fondurilor aferente.

Legislația prevede această obligație din 2018.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News