"Este suma de ipocrizie omenească". Acad. Georgeta Filitti, despre legătura Reginei Maria cu Barbu Știrbey: Carol știa că Ileana nu e soră și de tată cu ei
Acad. Georgeta Filitti, profesor de Istorie, a vorbit despre Jurnalul Reginei Maria și legătura acesteia cu Barbu Știrbey, dar și despre răzbunarea fiului ei, Carol.
"Este suma de ipocrizie omenească"
"Știți, spre deosebire de foarte mulți ipocriți – că ipocrizia e o chestie care îi privește pe foarte mulți oameni – eu sunt tentată să privesc această legătură absolut pozitiv. Și pentru asta trebuie să ne întoarcem puțin în urmă și să pomenim în câteva cuvinte ce a însemnat Epoca Victoriană. Cred că este suma de ipocrizie omenească, consumată în răstimpul domniei Reginei Victoria a Marii Britanii. Una simte omul, alta face să fie cunoscut în exterior, în afară.
Ori nouă ne-a făcut plăcere și s-a acreditat ideea unei povești splendide, în care o foarte frumoasă prințesă, chiar cea mai frumoasă prințesă din Europa, s-a căsătorit cu moștenitorul tronului României. A fost o poveste de dragoste, când s-au văzut s-au uitat unul la altul, le-a venit rău... etc. E departe de adevăr lucrul acesta! A fost o căsătorie aranjată pe care și unul și altul au știut-o. Sigur, lui i-a plăcut, și cred că i-a plăcut ca femeie, că era foarte drăguță. Bărbații sunt poligami. Cu alte cuvinte, te-ai culcat cu cinci femei, te culci și cu a șasea, de ce nu?", a spus Georgeta Filitti, în podcastul "Avangarda", realizat de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu.
"Barbu Știrbei a fost mai mult decât un sfătuitor"
"Legătura dintre ei depășește legătura dintre o femeie oarecare și un bărbat oarecare și, în situația în care e soția Regelui și vrea să fie implicată în toate actele majore, și mai mari, și mai mici, ale țării, găsește în Barbu Știrbei un sfătuitor. Dar el a fost mai mult decât un sfătuitor. Și lucrul acesta răzbate din ceva ce s-a găsit... de asta, istoricii trebuie să stea tot timpul la pândă și mereu se întâmplă ceva minunat cu ei și, anume, e vorba de un jurnal care e mai mic decât jurnalul ei obișnuit, are coperți verzi și trebuie să îi cunoști viața foarte bine ca să înțelegi că e vorba de ea. Scrisul e al ei și să înțelegi că e vorba de Barbu, că Barbu e omul care se plimbă călare, pe proprietatea lui, că el îi arată lanurile cu grâu pe care le are la moșie...
La Buftea, la Biserica unde își are strămoșii îngropați. Vai, este căsătorit... mai trece ceva timp și pe urmă se naște un copil - și înțelegi că ăsta e copilul lor. Și înțelegi și despre cine e vorba. Vedeți, domnule Vulpescu, nu e bine să fim extremiști. Nu se poate! Când a venit Carol, a făcut numai fapte bune sau numai fapte rele. Carol, ca și ceilalți copii, știau ce știa toată lumea, și anume că Ileana nu e soră și de tată cu ei. Și, pe urmă, știți foarte bine că, de obicei, un băiat e mai atașat de mamă. Or pentru Carol, această dragoste foarte bine gestionată până la sfârșit, între mamă-sa și Barbu Știrbei, trebuie să vă spun, totuși, că a însemnat o rană.
"Carol i-a plătit-o, i-a făcut mizerii"
Și, într-adevăr, Carol era cam vindicativ și atunci i-a plătit-o și i-a făcut mizerii mamă-sii, dar nu numai mamă-sii. Ăsta a fost silit să plece din țară. Și au existat tot felul de tentative reale sau imaginare, de lichidare a lui. Nu le-a fost deloc ușor. Însă dacă cineva se îndoiește, citind jurnalul ei, vede: "Barbu e desperat”. Ea e împreună cu Ileana. E sau în Spania, sau în Franța, sau în Germania, sau la fiică-sa, la Mignon, în Iugoslavia. "Mă gândesc la tortura lui Barbu că nu poate să aibă grijă de noi, că ne știe singure”. Care noi? Ea și Ileana. Și suferă absolut îngrozitor. Carol merge până acolo încât zice: "Îți dau voie să pleci în străinătate, dar să nu te întâlnești cu el și cu nimeni din familia lui.”
Aici el are un cuscru, Barbu Știrbei. Și Regina îl poftește la masă. Află Carol, care își făcuse un serviciu de spionare a maică-sii perfect: "Te rog să retragi invitația”. Sigur că pentru noi lucrurile sunt puțin de neînțeles. Însă viața publică pe care Regina înțelegea să o ducă era ceva bătut în cuie: cum să mănânce singură la masă sau numai cu fiică-sa? La masa aceea trebuiau să fie oameni. Și ea se justifică de ce. Pentru că nu e un cadru foarte oficial, oamenii se cunosc, își transmit informații, oamenii cunosc că e vorba de casă, adică de personalul care formau curtea – doamnele de onoare, aghiotanții, mai știu eu cine, personalul apropiat, dar e vorba de oameni din spațiul public românesc, din lumea diplomatică, aceste legături sunt extraordinare. Dacă vreți, străbat ca un fir roșu domnia lui Carol I, a lui Ferdinand, și mai puțin a lui Carol al II-lea.
Ce se întâmplă, Carol al II-lea, cu tinerețea lui zbuciumată, cu plecatul în străinătate, cu renunțatul la calitatea de membru al familiei regale, că e, că nu e, că vrea să fie domnul Caraiman, că vrea să fie Rege, oarecum și-a schimbat anturajul. Și el vine cu o echipă care nu prea mai respectă aceste tradiții. Aș zice și un anume tipic", a mai povestit Georgeta Filitti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
