Etnobotanicele - mână-n mână cu virusul HIV

Anul 2000. În luna august este dată legea 143 împotriva traficului și consumului de droguri. Anul 2009. Apar primele cazuri de intoxicație cu etnobotanice. Anul 2011. Tudor Ciuhodaru, Mircia Giurgiu și Petru Movilă inițiază legea 194 prin care sunt interzise produsele „denumite generic etnobotanice”. Preluată după modelul polonez de luptă împotriva substanțelor halucinogene, legea prevede pedepse de până la douăzeci de ani de închisoare pentru comercianții de etnobotanice. Parlamentarii le consideră doar „niște plăntuțe care nu au ce căuta” pe ordinea de zi. În timp ce politicienii se ceartă, copii mor în toată țara. România luptă împotriva etnobotanicelor cu o lege dată-n vremea în care „plăntuțele” nu existau. La sfârșitul anului, în noiembrie, este adoptată legea 194. În zece zile urma să se aplice. Unde-i lege, nu sunt norme! Aceasta era situația după „doar” șase luni după adoptarea legii 194.                                                                                                În luna mai a acestui an au apărut normele. După trei luni au început să fie aplicate pentru prima oară. Acum, mai sunt cinci magazine, care țin pasul cu legea, cu poliția, cu normele.

Un simplu exemplu: magazin pe Șoseaua Progresul, numărul 160, chiar lângă o școală generală. Acolo lumea se împarte în trei: lumea comercianților, a consumatorilor și a profitorilor. În timp ce comercianții-și umplu buzunarele din două în două minute, consumatorii fac chetă pentru pentru a cumpăra un plic. Cei din urmă se împart, de asemenea, în două categorii total diferite: oamenii străzii și copii. Zece lei, atât costă pentru fiecare începutul unei dependențe. Apare și un al treilea- paznicul, care are mereu un scaun cu el și se așează mereu la colț de stradă. El învârte bani și telefoane. Procedura e simplă: copilul disperat are nevoie de un plic, plicul nu se vinde pe râs. Atunci apare el, al treilea. Îl întreabă dacă are telefon, că-i dă el banii. Negociază. Telefoane de ultimă generație sunt vândute cu 30 de lei. Al treilea merge la amanetul de lângă magazinul de vise și-l transformă în bani. Este o rotație naturală, un cerc vicios, unde cel mai slab, dependentul, pierde.

Un fost consumator, care de doi ani se tratează la un centru al Asociației Române Anti-Sida, din Colentina, ne-a spus experiența lui. Un tânăr timid, rușinos, cu frica de viață, speră doar să fie mai bine și să muncească. A consumat opt ani heroină, opt ani care "nu se compară cu jumătate de an de etnobotanice". "Astăzi luam, seara mă puneam în pat, a doua zi cădeau pantalonii de pe mine. Așa slăbeam." De ce s-a apucat să consume ne spune tot el. "Anturajul, prietenii. Așa m-am apucat de heroină, așa m-am apucat și de legale. Într-o seară mi-au amestecat heroină cu legale. Eu nu voiam, că vedeam ce le face lor." De doi ani, tânărul nu a mai luat droguri. Tot de doi ani este în tratament la centrul ARAS.

La un centru ARAS din Capitală o mână de oameni se luptă cu virusul HIV. Cristina Fierbințeanu, psiholog, ne spune o statistică șocantă. În 2009, au fost la centrul ARAS doar 10 cazuri de HIV în rândul consumatorilor de droguri. Anul acesta, în primele șase luni, au fost 130 de cazuri.

Etnobotanicele au creat o lume separată, o lume care va continua să existe atât timp cât consumatorii își cumpără plicul de la magazin, ca pe o pâine: întind banul, spun ce vor și-și primesc produsul.