Europa se întoarce la minerit. Planurile UE de a extrage materii prime. România e pe listă

Scopul este reducerea dependenței de aprovizionarea din țări terțe, sau mai degrabă de monopolul Chinei, care controlează aproximativ 60% din producția minieră și peste 80% din rafinarea globală. Dar între a spune și a face există opoziția comunităților locale.

În fiecare an, Europa importă materii prime pentru o cheltuială totală de 31 de miliarde de euro, potrivit Europa Today. Până de curând, aceasta nu a fost o problemă. Dar în ultimii ani, mai ales cu criza energetică în curs care accelerează tranziția verde și tensiunile din ce în ce mai aprinse pe axa SUA-China, clopoțelul de alarmă a sunat la Bruxelles.

Lucrările Comisiei au început chiar înainte de pandemie, iar primele orientări au fost conturate în septembrie 2030. Atenția Bruxelles-ului s-a concentrat asupra unei liste de 30 de materii prime, considerate ”critice” pentru viitorul industriei europene: doar 3 sunt extrase în prezent în cantități mari pe teritoriul UE, în timp ce până la 17 au o rată de dependență de terți egală cu 80%.

Printre acestea se numără litiul folosit în bateriile auto (în prezent, principala sursă internă este nordul Portugaliei), indiul folosit în semiconductori și cobaltul utilizat în turbinele cu reacție. În plus, pentru pământurile rare, care sunt din ce în ce mai importante pentru electrificarea transportului, depindem în proporție de peste 98% de China. O legătură pe care la Bruxelles o compară cu cea cu Rusia pe gaz: un potențial factor de destabilizare economică și geopolitică.

Bogăția subsolului

Proiectul de la Bruxelles prevede construirea de mine de acest tip. Până în 2030, Uniunea Europeană ar trebui să poată extrage cel puțin 10% din materialele critice consumate ,din subsolul său și să devină autonomă pentru cel puțin 40% în procese de rafinare sau alte procese intermediare. 

Concentrații mari de materii prime critice sunt raportate și în Austria, Republica Cehă, România, Suedia, Finlanda și Spania. Depozitele, deși într-o măsură mult mai mică, au fost identificate în Germania și Italia.  

Paradoxul tranziției

Este paradoxul tranziției ecologice a Europei: pentru a dezvolta industria, energia și transporturile cu emisii zero, este necesar să se forțeze mâna împotriva rezistenței ecologice și împotriva acelorași reguli de protecție a mediului pe care UE le-a stabilit de zeci de ani. Dacă nu, alternativa este nu numai să rămânem dependent de China, ci și să pierdem cursa împotriva SUA

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News