Evoluția ne-a făcut paranoici? O nouă teorie surprinzătoare

Capacitatea de a ne adapta rapid ne poate ajuta să supraviețuim în situații dificile. Cu toate acestea, în cazuri extreme, convingerile delirante legate de intențiile rele ale celor din jur pot duce la izolare socială, afectând grav viața personală și profesională, potrivit Science Alert.

Pentru a înțelege de ce unii indivizi sunt mai predispuși la paranoia, o echipă de cercetători de la Universitatea Yale, condusă de psihiatrii Praveen Suthaharan și Summer Thompson, a analizat rezultatele unui test simplu aplicat atât la un grup de maimuțe Rhesus, cât și la voluntari umani de sex masculin.

Testul, numit sarcină de învățare probabilistică inversă (PRL), implică alegerea unui simbol pentru a primi o recompensă - hrană pentru maimuțe, puncte pentru oameni.

Fiecare simbol oferea o șansă diferită de reușită, iar participanții aveau ocazia să învețe, din cele trei simboluri afișate pe ecran, care dintre ele aduce recompense mai des.

Pe măsură ce participanții credeau că au descoperit simbolul norocos (după jumătate din runde), rezultatele testelor se schimbau brusc. Simbolul anterior asociat cu cele mai multe recompense începea să ofere mai puține, iar cel considerat anterior ghinionist devenea acum alegerea optimă.

„Participanții trebuie să identifice ținta cea mai bună, iar atunci când mediul se schimbă, trebuie să găsească rapid noul simbol câștigător”, explică un psiholog de la Yale, Steve Chang.

Șase dintre cele 20 de maimuțe fuseseră supuse anterior unor intervenții neurologice care le afectaseră fie nucleii talamici (considerați a fi implicați în planificare, gândire abstractă și organizare), fie o regiune din cortexul prefrontal asociată cu luarea deciziilor.

Voluntarii umani au completat chestionare pentru a evalua nivelul de paranoia și depresie.

Analizând comportamentul participanților înainte și după schimbarea din test pomenită anterior, cercetătorii au putut corela zonele afectate ale creierului la maimuțe cu reacțiile lor la imprevizibilitatea jocului.

„Am folosit datele obținute de la maimuțe și oameni care au efectuat aceeași sarcină și am aplicat aceeași analiză statistică ambelor seturi de informații”, precizează psihiatrul de la Yale, Philip Corlett.

Rezultatele au indicat faptul că atât nucleul medial dorsal al talamusului (MDmc), cât și zonele din cortexul orbitofrontal au influențat comportamentul maimuțelor după schimbarea din test, în moduri ușor diferite.

Maimuțele cu ariile lui Walker afectate nu și-au schimbat alegerea semnificativ în urma pierderii bruște a recompensei, continuând să apese pe simbolul pe care îl considerau anterior norocos.

În schimb, cele cu MDmc deteriorat au manifestat o tendință opusă, schimbând frecvent simbolul ales chiar și după ce au descoperit noul simbol cu șanse mari de reușită, ca și cum bănuiau că sistemul era manipulat împotriva lor.

Acest comportament a fost similar celui observat la voluntarii umani cu scoruri ridicate la testele de paranoia.

Deși paranoia este un fenomen complex ce implică diverse zone ale creierului, identificarea unei legături între o anumită regiune și luarea deciziilor impulsive poate ajuta la viitoare studii care să conducă la noi terapii sau la o mai bună înțelegere a factorilor ce cresc riscul de psihoză.

„Sperăm ca pe viitor să putem folosi aceste informații pentru a găsi metode de a reduce paranoia la oameni”, conchide psihologul Chang.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News