Exemplul romilor: condamnare la moarte pentru vânzarea de droguri

Un șef de clan din Ilfov a tocmit câțiva bătăuși să-l altoiască pe partenerul de joint al fiului său. Mardeiașii au intrat peste cei doi, l-au imobilizat pe fiul patronului și l-au trosnit pe colegul de prostii. Ghinion, tânărul bătut a murit, lecția nemaiputând să-i folosească la nimic. Comanditarul atacului avea o judecată simplă, parțial greșită: nu copilul meu e de vină pentru că se droghează, ci anturajul, deci acesta ar trebui pedepsit. Culmea, majoritatea sociologilor crede, la fel, că de vină pentru prima țigară sau pentru prima doză e de vină presiunea grupului, sau a găștii, cum se zice. Evident, rămâne de văzut,  în cazul din Ilfov, cine pe cine a deprins cu hașișul. Oricum, ambii tineri sunt victime. Dar, dacă am vorbi despre cel care le-a vândut drogurile, aș fi de acord să se considere uciderea sa drept legitimă apărare.

În cazul în care un părinte vede cum un traficant de carne vie îi răpește copilul ,de pe stradă, pentru a-l transforma în sclav de bordel, cred că nicio instanță nu-l poate pedepsi fiindcă, atacând infractorul, îi sparge capul și-l omoară. Drogurile, fie ele ușoare sau grele, sunt armele prin care lumea interlopă recrutează scalvi. În principiu, statul este singur legitimat să folosească forța, pe teritoriul său de suveranitate. Cu o excepție: legitima apărare.

De asemenea, mi se pare de neacceptat pedeapsa cu moartea. Statul nu poate să ia decât ceea ce poate da. Și anume libertatea unei persoane. Viață...nu prea. Unde mai pui și posibilele erori judiciare. Ce-ar fi fost dacă se aplica pedepsa cu moartea în cazul Țundrea, de pildă? Cred că religia acceptă însă dreptul oamenilor de a-și apăra copiii, în cazul unei agresiuni. Poți întoarce obrazul tău, nu și al celor pe care îi ai în grijă.

Statul român a dovedit că nu e capabil să ne apere, ba din contră. Statul garantează dreptul negustorilor de droguri de a vinde prafuri de sinteză presărate peste leuștean, sub denumirea de etnobotanice. Vrăjeala că se fac controale și se percep impozite nu ține. Aceste magazine, tolerate de un stat complice, fac teasing pentru drogurile vândute la colț de stradă, celor care nu mor din prima, înghițind săruri de baie.

Noi, oamenii obișnuiți, nu prea putem riposta, dar aș vrea ca, din când în când, câte un interlop ”cinstit”, al cărui copil cade victimă dealerilor, să-i crape capul unui vânzător de droguri. L-aș ierta și pentru manelele pe care le ascultă pe stradă și pentru că tulbură ordinea asta publică, așa strâmbă cum e ea, cu toporul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News