De la mijlocul secolului al XX-lea, unii matematicieni americani au teoretizat o regulă precisă pentru amestecarea cărților de joc.
Ei bine, da, există și o metodă științifică pentru amestecarea cărților de joc. Este o regulă precisă dedusă dintr-o serie de studii complicate legate de calculul probabilităților.
Conform acestui principiu, pentru a obține amestecarea eficientă, adică pentru a putea genera o varietate adecvată de configurații posibile ale cărților de joc prezente într-un pachet standard de 52, este necesar să le amestecați de șapte ori consecutiv.
Această metodologie este atestată deun un model de calcul cunoscut sub numele de ”modelul Gilbert-Shannon-Reeds”, de la numele matematicienilor americani care l-au teoretizat începând cu anii 1950, potrivit Focus.
Cu toate acestea, este important de subliniat că această regulă se aplică numai dacă pachetul este amestecat cu așa-numita metodă ”riffle shuffle”, pe care o numim ” în stil american”. Folosită adesea de magicieni, constă în împărțirea pachetului în două și apoi alunecarea acestor subpachete unul lângă altul, astfel încât să cadă o carte din dreapta și una din stânga, suprapunându-le rapid una peste alta.
Cea mai acreditată ipoteză este aceea conform căreia cărțile au fost aduse în Spania de arabi la mijlocul secolului al XIV-lea; din Spania s-ar fi răspândit și s-ar fi diferențiat apoi în alte țări. Primele pachete au fost naibi (numai cifre) și tarotul (figurativ), din care ar deriva toate celelalte tipuri de cărți.
Derivarea jocului de cărți din cel al șahului este destul de evidentă; de fapt găsim în general un rege, o regină, doi cavaleri și un grup de cărți numerice (de la 1 la 10 în cele ”franceze”, care includ și două wilds sau jokers.
Personajele cărților de joc, aur sau bani, cupe, bastoane și săbii, provin în schimb din tarot și reprezintă cele patru clase în care era organizată societatea la timp: comercianții, duhovnicii, fermierii și războinicii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu