Un tânăr mi-a povestit recent o poveste despre cum reușește să își păcălească șeful. Mândru de „realizările sale”, mi-a spus că, în timp ce își „îndeplinește” sarcinile pentru firma la care este angajat, își împarte timpul - același timp - și pentru o altă companie, tot din confortul propriei case.
„E fraier șeful meu, nu se prinde!” – aceasta era concluzia lui, exprimată cu un amestec de satisfacție și superioritate. Mi-a spus că în cele 8 ore de muncă, nu își îndeplinește sarcinile pentru compania care îl plătește, dar nu îi pasă. Gândirea lui era simplă și rece: „Timpul trece, leafa merge.” În realitate, acest comportament este o dovadă a unei atitudini periculoase care poate avea consecințe grave, nu doar pentru locul de muncă, dar și pentru cariera sa pe termen lung.
Această „mândrie” de a păcăli un angajator ascunde o realitate mult mai sumbră. În primul rând, există o încălcare flagrantă a unui principiu de bază al oricărei relații profesionale: responsabilitatea față de locul de muncă și față de angajator. Acest fapt nu este doar o chestiune de „moralitate”, ci poate duce la desfacerea contractului de muncă.
Tânărul, care consideră că „timpul trece, leafa merge”, nu înțelege că, în realitate, acest comportament nu doar că subminează respectul pentru muncă și integritate, dar îl poate pune într-o poziție vulnerabilă. Angajatorul care descoperă că angajatul nu își îndeplinește sarcinile și, în plus, lucrează pe ascuns pentru altcineva, poate lua măsuri disciplinare severe. Iar pe termen lung, acest tip de „victorie” nu va face decât să erodeze reputația tânărului, punându-i cariera în pericol. Când vrei să mergi la alt job, uneori se cer recomandări și poate șeful tău nu va fi așa de drăguț încât să ți le dea când știe că l-ai fentat.
Mai mult decât atât, acest comportament riscă să scadă semnificativ performanța profesională. Cum poate cineva să își îndeplinească corect sarcinile atunci când trebuie să își împartă atenția între două locuri de muncă? Stresul și oboseala acumulate din această practică pot afecta grav calitatea muncii, iar pe termen lung pot duce chiar la epuizare.
În plus, există riscul unui conflict de interese, mai ales atunci când angajatul lucrează pentru companii concurente. Fără transparență și respect pentru principiile de integritate, se pot crea situații în care angajatul poate favoriza, din greșeală sau intenționat, o companie în detrimentul alteia.
La final, mândria că „ți-ai păcălit” șeful, deși poate părea satisfăcătoare pentru o perioadă scurtă de timp, nu face decât să încurajeze un comportament iresponsabil și dăunător. Dacă acest tip de angajat va continua să își submineze responsabilitățile și etica profesională, va ajunge să piardă atât respectul celor din jur, cât și oportunitățile care ar putea apărea pe termen lung. Nimeni nu va promova un angajat care lucrează în două locuri de muncă pe ascuns, nu?
În loc să se laude cu „iscusința” de a păcăli un angajator, ar trebui să se mândrească cu dedicarea față de munca sa și cu onestitatea care, într-adevăr, aduc succes pe termen lung. În final, acele principii vor conta mult mai mult decât orice „trucuri” temporare. Timpul trece, dar dacă nu înveți lecția corectă, leafa va fi ultima ta grijă.
Dar acest comportament nu se oprește aici. Tot mai mulți cer salarii mari din prima, fără a dovedi că au trecut prin etapele necesare de învățare și dezvoltare profesională. În goana lor după un venit atractiv, mulți ajung să ceară un salariu de top, fără să fi demonstrat vreo performanță concretă. Se gândesc că merită deja această sumă doar pentru că „au studii” (aici este discutabil, azi aproape oricine termină o facultate) sau „au auzit ei de la alții” că au potențial. Însă aceste așteptări nerealiste sunt un alt exemplu de ignoranță a unui proces esențial: acela de a învăța, de a demonstra abilități și de a construi o reputație. Cu acest tip de gândire, riscă să ajungă rapid în fața unei realități dure – nu poți să pretinzi o „leafa mare” fără să aduci un aport real. Tu poți să ceri oricât. Angajatorul se va uita la performanțele tale.
Iar pe măsură ce tehnologia evoluează, un alt risc pe care angajații nu îl conștientizează este faptul că munca lor poate fi oricând înlocuită cu soluții automate, precum ChatGPT sau alte instrumente bazate pe inteligența artificială. De exemplu, multe sarcini administrative, de procesare a datelor sau chiar de redactare a unor texte simple pot fi realizate de platforme ca ChatGPT, mult mai rapid și eficient. Așadar, nu doar integritatea profesională este în joc, ci și riscul ca abilitățile și responsabilitatea pe care angajatul le aduce să fie înlocuite de tehnologii care nu doar că sunt mai ieftine, dar nu au nevoie de pauze, de vacanțe sau de o „minte liberă” pentru a-și reveni. Sună cinic, dar din păcate realitatea ne ia mereu pe nepregătite. ChatGPT și alte instrumente de acest fel, din păcate, evoluează mult mai rapid decât noi. Oricâte cărți am citi sau oricât de talentați am fi nu suntem pregătiți pentru ce urmează. Dar ne va ajuta, cu siguranță, dacă înțelegem ce înseamnă respectul pentru muncă, iar practica asta cu înșelatul șefului pe sistemul că muncește el în locul nostru și n-are timp să verifice angajații la sânge ar trebui să înceteze. Pentru ei. Nu pentru șefi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Anca Murgoci
de Anca Murgoci