• Facturi uriașe la energie. Estimarea care te poate „arde“ la buzunar

Trăim vremuri în care, ca urmare a inflației și a prețurilor crescute la orice achiziționăm, suntem mai atenți la fiecare ban pe care îl scoatem din portofel. Ne uităm de mai multe ori în facturi, uneori mirați de cât de mari sunt acestea, alteori pentru că pur și simplu sunt atât de alambicate încât ai nevoie de multă răbdare pentru a înțelege tot ce este scris în acestea.

Unul dintre furnziorii de energie electrică emite facturi la care, atunci când te uiți, ai senzația că ”îți fură mințile” și cu greu ”ți se aprinde beculețul”  pentru a înțelege tot ce este acolo.

Plafonarea prețului la energie, pe trei niveluri de preț, în funcție de consum (0,68 lei pe kWh pentru un consum mai mic de 100 kWh pe lună, 0,8 lei pentru un consum între 100 și 250 kWh pe lună și 1,3 lei pe kWh pentru consumatorii noncasnici și cei casnici cu un consum ridicat, peste 300 kWh pe lună),  i-a adus pe mulți români în situația de a-și revizui consumurile, astfel încât să se încadreze într-un buget, dar și să fie mai atenți atunci când vine perioada în care au de transmis indexul, ca să nu primească facturi mai mari decât pot duce.

Până aici, am putea spune că este ceva în regulă. Când însă clientul responsabil se trezește cu facturi care se aproprie de 1.000 de lei, pentru românul obișnuit deja devine o problemă majoră, pe care încearcă să o rezolve cu instrumentele pe care le are la îndemână.

Un cititor DC News s-a aflat într-o astfel de situație, apelând la aplicația furnizorului unde a sesizat faptul că deși transmitea lunar, în intervalul indicat pe aplicație, un consum cu care se încadra în prețul de 0,80 de lei/ kWh, furnizorul i-a pus o estimare care depășea cu mult consumul lunar, fapt pentru care prețul final se apropia de prețul maximal plafonat.

În speranța unui răspuns care să facă lumină în acest caz, clientul a rămas mirat de modul în care comunică furnizorul, dar și de lipsa de logică a acestuia. Concret, furnizorul insista asupra transmiterii ”indexului autocitit”, ”pentru a evita facturarea unui consum estimat care nu este în concordanță cu consumul real”, și oferă și variantele prin care să se facă transmiterea.

Pentru că cititorul știe care îi sunt drepturile, a continuat comunicarea cu furnizorul, sperând totuși că se va găsi o soluție în acest sens, mai ales că potrivit Ordonanței de Urgență nr. 143/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr 123/2012, conform art. 45, alin (10), ”în cazul clientului final casnic, în vederea emiterii facturii de regularizare, operatorul de distribuție are obligația de a asigura citirea indexului grupului de măsurare al clientului la un interval de timp de maximum 3 luni”, lucru care în situația aflată în discuție ar fi însemnat o regularizare, furnizorul pare că ar fi uitat unde este adresa, căci de un an nu a mai fost niciun lucrător al companiei care să citească contorii.

La insistența clientului cu privire la faptul că transmite indexul în termen, răspunsul primit din partea operatorului este unul halucinant, adică nu contează ce le spui, că ei răspund ce vor: ”menționăm că sistemul emite automat facturile pentru o lună calendaristică completă, chiar dacă există ȋnregistrat, ȋn interiorul perioadei respective, un index autocitit sau citit de către operatorul de distribuție. Pentru finalul lunii sistemul estimează un index,  conform convenției de consum ȋn vigoare la momentul respectiv”.

Cititorul nostru este o persoană de vârstă medie, dar ce te faci cu acei clienți care sunt în vârstă și pentru care sumele înscrie în factură poate să însemne mai bine de jumătate din buget? Cine este responsabil pentru eventualele șocuri pe care le pot suferi acești oameni?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News