• Faza secolului cu Merkel și Berlusconi la Strasbourg. RIP, Silvio
Angela Merkel, pe covorul roșu, își întâmpină oaspeții. Aprilie 2009, pe malul Rinului, la granița cu Franța, în fața unei super-săli de conferințe construite special pentru summitul NATO din Strasbourg.
Întâlnire pe pod cu Sarkozy, într-o coregrafie menită să simbolizeze unitatea franco-germană, defilare a șefilor de guverne, vărsați din mașinile de protocol la interval de două minute, ca avioanele care aterizează pe un aeroport aglomerat.
Vine la rând mașina cu Berlusconi, se oprește și...nimic. După un lung suspans, Silvio iese vorbind la telefon și se îndepărtează de intrarea oficială, gesticulând. Continuă să vorbească, iar televiziunile turbează: s-au bătut pentru locurile din fața sălii, niciuna nu are o cameră cu teleobiectiv pe malul francez, să-i poată citi pe buze.
În spatele său, mecanismul care învârte figurinele mecanice la ora exactă s-a blocat. Merkel nu știe ce să facă, softul după care funcționează nu a prevăzut și acest scenariu. După ce se conving că Berlusconi nu se grăbește, gazdele dau în fine drumul la robinetul cu oaspeți de seamă, sărindu-l pe premierul italian. Chiar dacă ”faza” s-a petrecut în 2009, scena pare una din secolul trecut, când politicienii mai erau spontani, cât de cât.
Criticii săi au spus că se certa cu o fată de la bunga-bunga. Susținătorii săi, sau poate ai lui Merkel, ca să-i dreagă imaginea, au spus că negocia cu Erdogan candidatura lui Anders Fogh Rasmussen la șefia NATO.
C-o fi fost una, că alta, cert este că într-o epocă în care Putin o învelea pe picioare pe Merkel cu o păturică, pe stadionul din Sankt Petersburg, Berlusconni a ținut-o în picioare pe cea mai puternică femeie din lume, până a terminat de vorbit la telefon. Urât, nepoliticos, o rușine…dar cât de viu a fost, cât de uman, nefiresc de uman într-o lume a tonomatelor care livrează fraze aseptice și a roboților cu zâmbet din silicon, a mediocrilor care nu pot greși fiindcă nu fac nimic în afara scenariului scris de consultanții în PR.
Berlusconni a fost constructor de case, de media, de partide, a fost palavragiu, populist, corupt, fanfaron, dar peste toate astea, într-o lume de zombi care se hrănesc cu lipsa de creier a alegătorilor, politicianul Berlusconni a fost un om viu. RIP, requiescat in pace, Silvio.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
