O pacientă complet asimptomatică, dar testată pozitiv pentru COVID-19, a oferit un interviu incredibil, în exclusivitate pentru DC NEWS, despre situația din spitalele din Brașov, indiferența cadrelor medicale, dar și despre lupta cu protocolul și hârtiile.
Conform protocolului emis de Ministerul Sănătății, cazurile ușoare se pot externa rapid sau chiar îngriji la domiciliu, cu următoarele recomandări: 14 zile de izolare cu monitorizarea stării de sănătate și cu precauții luate: camera individuală, echipament de protecție, igienă, pentru protejarea familiei și a comunității. Mai mult de atât, criteriile de externare în spital se realizează atât clinic, dacă persoanele sunt afebrile sau după ameliorarea simptomelor, cât și virusologice, după două teste PCR negative, consecutive. De la aceste menționări clare prevăzute în protocol, o pacientă complet asimptomatică, dar testată pozitiv cu COVID-19, a oferit un interviu, în exclusivitate pentru DC NEWS, cu câteva detalii de-a dreptul uluitoare despre situația din spitalul în care este internată.
Pe dată de 6 martie intra în contact cu o persoană infectată cu COVID-19, iar după opt zile, complet asimptomatică, testul ei ieșea pozitiv. De aici, povestea a luat o întorsătură neașteptată, pentru că după aflarea rezultatului a stat timp de 13 zile în izolare la domiciliu, iar ulterior a fost internată într-un spital timp de 13 zile și acum, de două zile, transferată într-un altul.
"Eu, fizic sunt foarte bine. Nu mă crede nimeni că sunt foarte bine. Acum, ușor, încep să cad psihic, pentru că mă lupt cu un sistem nebun și cu ziduri. Toată lumea îmi pune în față acel protocol, că ei (n.r. medicii / asistentele) urmează protocolul și nu ies din protocol. Ce să zic? Cu greu încep să mă acomodez situației și să accept, cam asta e ideea", ne-a declarat sursa, în exclusivitate pentru DC NEWS.
"Protocolul prevede că dacă ești pozitiv și ești la ei în sistem, nu te lasă să ieși până nu se negativează acest virus, iar pentru cei ca mine, asimptomatici, se recomandă să nu se dea medicamentație și ei respectă protocolul. Dar unii medici dau tratament și celor asimptomatici, pentru că am exemplul prietenei mele. Ea ea primit tratament deși era asimptomatică ca mine și ea e acasă acum. Cam asta e ideea. Ea a avut alt medic și nu am înțeles pe ce criterii ei i-a dat tratament și mie nu mi-a dat, asta nu pot să înțeleg și nu-mi explică nimeni de ce.
Se spune că acest virus trece și fără tratament, dar se negativează până în 55 de zile. I-am întrebat: Adică mă țineți în spital până îmi trece virusul, chiar și 55 de zile? Și mi-au răspuns: DA. Fără niciun fel de problemă, fără nicio altă alternativă. Le-am explicat că eu mă pot izola acasă, eu îmi pot trimite soțul și copiii la mama mea sau la socrii și pot rămâne singură acasă, izolată și să nu am contact cu nimeni. Nici nu vor să audă așa ceva, nu acceptă și zic că nu au voie. Chiar azi mi-a zis doamna doctor că e caz penal dacă îmi dau mie drumul să plec. Adică pot să fac eu câte cereri vreau și oricâte declarații pe proprie răspundere vreau, că nu mi se dă voie punct, atâta vreme cât am testul ăsta pozitiv", ne-a mai spus ea.
Internată timp de 13 zile la Spitalul de Boli Infecțioase din Brașov și două teste efectuate, femeia a fost transferată la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Brașov fără nicio explicație exactă.
"Ciudățenia este că aseară, când m-am uitat pe actele de ieșire din spital (n.r. de la Spitalul de Boli Infecțioase), atunci am văzut că testele mele sunt unul pozitiv, cel din 29 martie, și unul neconcludent, cel din 30 martie. Deci cei ce la Boli Infecțioase ar fi trebuit să mă mai țină câteva zile și să-mi repete acolo testele, pentru că trebuie să fie două teste, unul după altul, la fel, că sunt pozitive, că sunt negative, ele trebuie să fie la fel. Iar eu, pentru că am avut unul pozitiv și unul neconcludent au zis: Ia hai să o trimitem pe asta la Stejeriș (n.r. Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Brașov) că stă mai bine acolo.
În urma documentului privind testele se bat niște lucruri cap în cap, iar treaba stă în felul următor: cei asimptomatici nici măcar nu sunt testați, sunt lăsați acasă 14 zile și punct. La mine a trecut imediat o lună. În șase martie am avut eu contact cu persoana infectată. Deci au trecut acele 14 zile de mult. Păi dacă s-ar testa toată România, cred că jumătate ar avea acest virus. La mine cam așa e: Am intrat în sistem și nu mai pot să ies", a completat ea.
Odată transferată la Spitalul Stejeriș, a fost internată într-un salon cu o persoană complet simptomatică, care prezenta toate simptomele de COVID-19. În plus, ne-a mărturisit că tuturor pacienților le este prescris și administrat Paracetamol, indiferent dacă sunt simptomatici sau asimtomatici.
"Nu este normal și nu înțelegeam ce se întâmplă. Am sunat la Infecțioase, cu foarte mare greutate, am reușit să vorbesc cu cineva și fix problema asta am pus-o. M-au înlăturat pe mine că nu am nimic și lângă mine e o persoană în stare gravă, nu o bagă nimeni în seamă căreia i-au dat Paracetamol. Și i-am întrebat de ce pe ea nu o duc la ei, la Infecțioase? Mi-au răspuns că "nu fac eu trierea". Apoi s-au răsucit și au spus că "și Stejerișul a primit medicamente și poate primi și acest spital persoane cu probleme de COVID-19". În continuare ei (n.r colegei de salon) i se dă Paracetamol, aseară am vorbit cu ea, aseară îi dădeau Paracetamol.
Aici, în spital, tuturor li se dă Paracetamol, și altor doamne cu care eu sunt aici. Și mie mi-ar fi dat, dar le-am spus de la început că eu sunt alergică fix la medicamentele acestea, la Paracetamol, la Aspirină, la Nurofen și orice înseamnă răceală și gripă ca să zic așa. Primul lucru când am ajuns asta au făcut, mi-a băgat Paracetamolul sub nas. Le-am întrebat de ce-mi dă Paracetamol, am febră? Și dacă s-au uitat pe fișă să vadă că sunt alergică și au spus că nu. E un haos total!", a completat ea.
"Asta îmi este și teama, că sunt venită la Stejeriș, aici unde au fost bolnavi de TBC, fel de fel de pneumonii și stafilococi și altele...și eu, că mi se spune că am imunitatea scăzută acum, pot să iau orice de aici. Nu-mi poate garanta nimeni că eu nu pot pleca de aici cu o cu totul altă boală. Ne lovim de niște hârtii în acest moment și mi-e frică că sunt alte virusuri aici și că eu vin aici să mă fac bine, dar de fapt nu mă fac pentru că nu mi se dă absolut nimic, nici măcar atenție. Doar mă țin aici ca să nu fug în lume.", a mai spus disperată.
"Medicii de la Infecțioase sunt echipați, atenți, din punctul acesta de vedere nu am avut probleme, chiar ni s-a dat toată atenția. Mi-au făcut analize peste analize, radiografii, totul ok, toate bune, până la sfârșit, zilele trecute, când m-au dat afară. Eu m-am simțit foarte discriminată în momentul acela.
Aici, în spitalul în care m-au mutat, eu îi văd depășiți de situație. Nu prea au avut echipamente, abia acum au început să mai apară echipați. Sunt foarte speriați, foarte speriați. Nici nu intră la noi în salon, doar deschid ușa și de la ușă ne întreabă: Sunteți bine? Ok, la revedere. Sunați-ne dacă e vreo problemă. Nici măcar nu m-a ascultat la plămâni. Eu îi văd depășiți de situație, stresați și speriați de ce văd pe la televizor, eu așa cred. Nu i-a pregătit nimeni în sensul acesta. Mâncarea a fost foarte proastă, dar acum s-a mai reglat situația pentru că am făcut scandal. E o baie la șapte saloane și când spun baie mă refer la o toaletă și o cădiță de duș, fără apă caldă. Eu m-am șocat că sunt în epoca lui Ceaușescu aici. M-am șocat!", povestește ea.
"Eu m-am întâlnit în data de 6 cu o persoană infectată, iar în data de 13 am aflat de la DSP că prietena mea este și ea infectată. Deci eu aproape două săptămâni am stat cu copiii, cu soțul, cu socrii, am fost la serviciu. În perioada asta între 6 – 13, de la primul contact când începi să fi considerat contagios, eu aș fi putut să dau virusul copiilor, soțului cu care am stat bot în bot, socrilor, că au venit zilnic, și colegilor la muncă. Dar eu nu am dat nimănui, eu nu am venit cu alți oameni după mine. Cum aș putea să fiu contagioasă acum, după 30 de zile de la contact?", a adăugat.
"Prietenele mele sunt acum acasă pentru că ele au luat tratament. Două dintre ele au testele negative, iar alta, o altă ciudățenie, primul test a ieșit negativ, al doilea neconcludent și al treilea pozitiv. Și a ținut-o în Spital și urmează să-i facă testul mâine. Dar pe mine, că mi-a ieșit unul pozitiv și unul neconcludent, m-au trimis aici. Asta mi s-a părut discriminarea maximă. Eu când am plecat din primul spital am crezut că sunt ambele teste pozitive și am zis, asta e, ce să fac?! Mie nu mi-au dat testele în mână, m-au transferat aici și abia seara le-am primit și atunci am văzut, pentru că dacă îmi spuneau acolo și vedeam de acolo, refuzam categoric să plec. Ce înseamnă test neconcludent? Adică ori e pozitiv, ori e negativ, altfel înseamnă că e compromis testul. Analizele de sânge sunt bune, radiografiile la plămâni la fel de bune și atunci îmi pun problema: Eu chiar am virusul ăsta? Nu înțeleg ce înseamnă neconcludent, pentru că e posibil să nu mai am virusul de fapt, dar ei să mă țină degeaba aici", ne-a mai povestit ea.
"Următorul test ar trebui să fie vineri. Aici în spital le-am întrebat: Știți că vineri trebuie să-mi fac testul, da? Se uitau la mine și mi-au zis că nu știu, că nu s-au uitat pe fișe. Le-am spus să se uite și să țină cont și să nu uite să-mi facă testul pe 3 aprilie. Habar nu aveau. Nu se uită nimeni pe istoricul tău, pe fișe, pe nimic. De la Infecțioase m-au trimis și fără concediu medical. Mi-au spus da, da, da. Cu chiu, cu vai am reușit să dau de cineva, mi l-au trimis, dar l-au trimis greșit. Nici acum nu l-au trimis pe cel bun! Acum ce fac? Umblu eu prin spitale după concedii medicale doar ca să nu mă dea afară de la serviciu?", ne-a mai spus pacienta.
"M-am oripilat de câți bani se cheltuie pentru nimic. 3.500 de lei am primit pentru decont de la Infecțioase, dintre care 3.000 de lei e doar cazarea, cazarea în nenorocirea aia de loc, într-un salon de șase persoane, cu 2 mp. M-am oripilat să văd câți bani se cheltuie, doar pentru mine, care nu am nimic. Înțeleg cu ăla care are probleme, dar cu mine? Și ne mai plângem că nu avem bani...
Poate se schimbă cumva protocolul ăsta. Să te lase acasă dacă ești asimptomatic și nu pui viața nimănui în pericol și să te trateze așa. Dar ce cred ei...că dacă primești mâncarea asta de aici, cu stresul de aici și te duci la o toaletă la șapte saloane te faci bine? Cum să te faci bine cu așa condiții? Pentru a învinge virusul ai nevoie de o alimentație sănătoasă, îți trebuie vitamine, îți trebuie apă. Aici nu-mi dau nici apă, mi-au spus să beau de la robinet că e bună. Nici măcar hârtie igienică nu au aici. Au senzația că dacă stai în spital, într-un loc insalubru, te faci bine. Nu ai cum să te faci bine, mai ales psihic. Pe mine m-a dărâmat mutarea asta!", a încheiat ea interviul.
"O să stau 100 de ani până când se negativează testul ăsta... că așa e protocolul. Teoria conspirației mai spune așa: Că țin spitalul ocupat cu asimptomatici, tocmai ca să nu vină oamenii bolnavi grav, pentru că le e frică medicilor de cei în stare gravă, să nu ia, să nu se infecteze. Orice e posibil în momentul ăsta", spune femeia.
În timp ce noi, cei mari nu înțelegem întregul coșmar provocat de COVID-19 și de lupta cu sistemul sanitar, copiii nu înțeleg "de ce mama stă în spital dacă e bine".
"Am doi copii care-mi duc dorul, soțul acasă, nu știe ce să mai facă, gătește, spală, face lecții, se ocupă de ei non-stop pentru că sunt în izolare. Azi a fost prima zi când au ieșit din izolare, au ieșit în curte. Sunt terminați, le e dor de mine, nu mai zic eu cât de dor îmi e de ei. Ei nu înțeleg situația că dacă mama e bine, de ce stă acolo. Să-ți mai spun o chestie, nimeni nu se zbate. Ne lovim de un zid că așa e protocolul, dar nimeni nu face nimic, nimeni nu pune în aplicare studiile noi, schemele noi de tratament", a încheiat ea cu emoție în voce.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu