Ferdinand, Ceaușescu, Carol, Băsescu

Ceaușescu spunea că e patriot. Rău, incult, megaloman, dar patriot. Propaganda insista pe patriotismul dictatorului chiar în anii de final, când acesta demola Mănăstirea Văcărești, Arhivele, istoria. Cum se împacă patriotismul cu distrugerea identității naționale, nu s-a mai explicat.

Ferdinand, regele Marii Uniri, nu a bătut monedă pe patriotismul său. În fond, era un neamț auto-exilat la marginea Europei. Fiindcă a rămas loial poporului de adopție, îndeplinind dorința acestuia, a fost renegat de Casa Hohenzollern. Împăratul Germaniei, venit cu trupele până la Curtea de Argeș, se spune că a plâns, în Catedrală, de supărare că planul de a avea o dinastie germană în România a eșuat. Ferdinand cel Loial instaurase Casa Regală de România. O fi patriotism, n-o fi?

Între Carol al II-lea și Băsescu sunt și asemănări și deosebiri. Propaganda a insistat pe păcatele lui Carol, care îi apropie: camarila, corupția, femeile, atacurile la adresa democrației.

Să vedem ce îi desparte. Carol al II-lea a înființat și a finanțat Fundația pentru Literatură și Artă, cea mai prestigioasă editură interbelică. A construit universități, a inaugurat sute de școli, a finanțat mii de artiști. În vremea lui Carol al II-lea, economia românească a atins un maxim istoric. Industria producea de la locomotive la avioane, începea industrializarea agriculturii, iar leul românesc era cea mai tare valută din sudul Europei.

 Parcă sunt ceva diferențe. Dar cea mai importantă îmi pare a fi disperarea cu care se agață de scaun Traian Băsescu. Când țara nu l-a mai vrut, Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său, Mihai I și a plecat în 24 de ore. Ar putea Băsescu să stea 24 de luni închis la Cotroceni, doar ca să nu plece din funcție?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News