Festivalul de Film de la Veneția, 2014. Miercuri începe vânătoarea Leilor

O cunoaștem și noi pe frumoasa actriță napoletană, pentru că ar fi greu să uităm cât de ispititoare era în publicitatea TV «Antonio, fa caldo».

Conform tradiției, la sosire, vedeta s-a supus unui ritual mult iubit de fotografi, acela de a se lăsa pozată în apa mării, dar, atenție, cât se poate de îmbrăcată, după cum se poate remarca și în imaginea noastră. Unii cârcotași murmură cum că Ranieri nu ar fi un nume îndeajuns de mare pentru prestigiul un festival cum este cel de pe lagună, și dau exemplul Cannes-ului, cu gazde precum Isabelle Huppert sau Lambert Wilson.

Adevărul este că directorului Alberto Barbera, aflat doar de trei ani la cârma Mostrei, i se reproșează o oarecare inapetență pentru staruri, glamour, paiete. Nu mai departe decât la conferința de presă, în cadrul căreia s-a anunțat selecția, una dintre primele întrebări a fost: „Vedete? Ce nume ne puteți spune"?A amintit câteva, începând cu starul absolut, Al Pacino, prezent cu două filme, dintre care unul în competiție, Manglehorn, al independentului David Gordon Green, povestea unui bătrân lăcătuș, neîmpăcat cu despărțirea de femeia iubită cu mulți ani în urmă.

Citește și: Veneția 2013: Leul de aur a rămas acasă

Adaug un amănunt esențial, bătrânul își împarte existența cu o pisică și, ca să zic așa, prietenii știu de ce nu l-am ocolit. Cel de al doilea titlu, Humbling, de Barry Levinson, proiectat în afara concursului, se anunță o dramă cehoviană, spun criticii americani, având protagonist un actor la apusul carierei. Coincidența face ca deschiderea de peste câteva ore a acestei ediții să revină comediei negre Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance de Alejandro Gonzales Innaritu, alcărui personaj central este tot un actor, faimos cândva pentru interpretarea unor supereroi.

Va avea chipul lui Michael Keaton, un fost Batman și cu asta mai amintim un nume cu rezonanță. Simpla citare a celor câteva producții ne duce cu gândul că festivalul nu va fi prea vesel. În orice caz, așa cum sublinia directorul Barbera, dorința lui este să nu selecționeze filmele la care se așteaptă toată lumea sau cele care vor putea fi văzute imediat pe ecrane. Dacă vrem să vedem comedii-comedii, Veneția nu ar fi locul cel mai indicat.

Citește și: Veneția, 2013: Un infern numit familie

Vor fi și ele, pe ici, pe colo, dar se pare că anul acesta domină istoriile familiale, ale raporturilor dintre generații, detectabile cu precădere în selecția italiană, Anime nere, Hungry Hearts, dar și în propunerile altora, precum The Cut al cineastului german de origine turcă Fatih Akin sau The Postman's White Nights al lui Andrei Koncialovski, atât de rar prezent în festivaluri. Rară, foarte rară și prezența cinematografului nostru, de-a lungul anilor. Pătrundem greu pe baricadele Mostrei, de aceea orice participare are o semnificație deosebită. Adrian Sitaru face parte dintre norocoșii asupra cărora s-a oprit alegerea organizatorilor, scurtmetrajul său Arta fiind inclus în secțiunea Orrizonti, componentă a Selecției oficiale.

Cătălin Mitulescu și-a legat și el numele de Veneția, proiectul său cu Rumeno fiind printre cele cincisprezece selecționate la prima ediție European Gap Financing CoProduction Market, susținut de mai nouînființatul Târg de filme. Tinerii luptă pentru căutarea resurselor financiare. Există cineva care ar putea să le dea o bună lecție de rezistență, ultraveteranul Manoil de Oliveira care, la 105 ani (una sută cinci, ați citit bine) nu se lasă. Vom avea prilejhul ( de curiozitate nu mai vorbesc), să vedem acum, în afara competiției, cel mai recent film al său (mă feresc să scriu ultimul), The Old Man of Belem.

Eu zic că Oliveira poate fi numit „moșul cel veșnic al cinematografului", precum un personaj din Siberiada lui Koncialovski.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News