Festivalul filmului de la Cairo: Întâlniri la umbra piramidelor
"Cairo – cel mai vechi festival din lume arabă". M-am tot învârtit în jurul acestei fraze. Ce poate însemna „vechi” într-o ţară precum Egiptul? Până la urmă, uşor stânjenită, las cuvântul în pagină.
Ştiu bine, viaţa îşi vede de ale ei, nu poţi trăi gândindu-te mereu, cu capul plecat, la istorie, la trecut. Ar fi şi puţin ridicol. Şi totuşi, oricât ai iubi cinema-ul, îţi trebuie o anumită mobilizare a lucidităţii pentru a uita că vii dintr-o artă semeaţă tare pentru că, vezi-Doamne, a trecut cu bine un secol de existenţă. Pe deasupra şi dependentă de o materie pieritoare, pelicula sau, mai nou, suporturile digitale, vulnerabile şi ele.
Ce-ţi rămâne de făcut? Să laşi în pace memoria înălţimilor, să lupţi cu ea, pentru a uita, temporar, piramidele, Luxorul, Karnakul, să priveşti în jos unde, la doi paşi, clipoceşte Nilul, în timp ce îţi iei micul dejun. Degeaba. Fluviul este magic. Nu e bine să stai prea mult nici în preajma lui. Năvălesc poveştile, vine mitologia peste tine. Drept care, criticului care vrea să rămână drept, necontaminat, cât de cât cu picioarele pe pământ, nu-i rămâne decât să se afunde în realitatea zilelor noastre. Cea de pe ecran.
Un fost președinte al manifestării, Ezzat Abu-Ouf, mărturisea: „Îţi trebuie destul curaj pentru a-ţi croi propriul tău drum, a găsi soluţii care să-ţi înlesnească mersul înainte.” Fără această energie nu ar fi reuşit să ajungă în categoria festivalurilor de categorie A.
Ca și alte întâlniri cinematografice celebre, și cea de la Cairo este opera inițiativei unui grup de critici, în frunte cu Kamal El Mallak care, în 1975, s-au întors de la Berlinală hotărâți să aducă filmele lumii și la umbra piramidelor. Ar fi fost și păcat, industria cinematografică egipteană fiind cea mai puternică din lumea arabă. Au început în anul următor, cu 100 de filme din 33 de țări.
Astăzi, numai competiția oficială a inclus 25 de titluri din 15 țări, printre care și România (Câini, de Bogdan Mirică). Evoluția fost posibilă datorită sprijinului financiar al statului, prin intermediul Ministerului Culturii, dar frământata istorie contemporană nu a ocolit nici destinul festivalului. De aceea și trecutul meu cairez, deși numără participări la vreo șapte ediții, toate au fost pe sărite, în funcție de evoluția politică a țării și de anii norocoși, Pentru că au fost și unii ai vacilor slabe, când organizatorii au fost siliți să renunțe la întâlnirea de pe Nil.
Actrița egipteană Nahed el Seba - Premiul de interpretare feminină pentru filmul A Day for Women
Am revenit acum, după o absență de patru ani. Multe s-au întâmplat din 2012. Festivalul are o conducere nouă, președintă fiind dr. Magda Wassef, director artistic - criticul Youssef Cherif Rizkallah, responsabilul biroului presei străine - Nicolas Gilles, critic și scriitor cu origini franceze. Comitetul de selecție adună 35 de specialiști, număr justificat și prin apariția unor noi secțiuni paralele.
În afara clasicelor Competition și Out of Competition, la această a 38-a ediție publicul, invitații au fost obligați să aleagă, de multe ori, între Festival of Festivals, International Panorama, Noul cinema egiptean, Noua eră a cinematografului chinez, Shakespeare pe ecran și multe cicluri omagiale. Dacă, așa cum mărturisea noua directoare, doamna Magda Wassef, festivalul nu-și permite să invite staruri hollywoodiene ale căror pretenții sunt imposibil de acoperit în momentul de față, oaspeți cu picioarele pe pământ, regizori, actori, ziariști, producători care, "în modestia lor" au acceptat sejurul într-un un hotel de 5 stele pe Nil, cu mesele incluse, plata drumului, excursii, au fost numeroși.
Am fost mulți români, mai mulți ca oricând, Laurențiu Damian, președintele Uniunii cineaștilor, regizorul Cătălin Mitulescu, actrița Ada Condeescu care au însoțit filmul Dincolo de calea ferată din secțiunea Festival of Festvals, producătoarea Adina Sădeanu (scurtmetrajul 4:15 PM Sfârșitul lumii), Jamil Hendi, autorul filmului The visitor (The Festival of festivals), criticii Cristina Corciovescu și subsemnata.
Alții nu au putut onora invitația, în acest sezon plin de evenimente cinematografice. Ar fi fost bineveniți Bogdan Mirică, prezent, cum spuneam, în competiția oficială cu Câini, Cristian Mungiu cu Bacalaureat, proiectat în afara competiției, Dan Chișu, un prieten al festivalului (București Nonstop, tot la Festivalul Festivalurilor). Practic, am fost prezenți cam peste tot.
Impresionantă mi s-a părut selecția oficială, care a reunit filme de pe multe continente și, ceea ce mi-a sărit în ochi de la început, a fost existența cinematografului din țările Europei centrale și de Est.
De altfel, premiul Piramida de bronz pentru primul sau al doilea film a revenit lui Attila Till (Ungaria) pentru Kills of Wheels, câștigătorul de la Salonic, despre care am scris în corespondența trecută. A urcat pe scenă pentru a-l primi Zoltan Fenyvesi, unul dintre cei trei interpeți ai acestei tragicomedii cu accente tarantiniene despre loviturile unor insoliți gangmen, toți în scaune cu rotile. Am avut prilejul să schimb câteva cuvinte cu tânărul actor care, spunea el, "Nu a avut niciodată de gând să facă această meserie. Doar când regizorul a avut nevoie de un băiat în jur de 20 de ani, cu dizabilități și m-a întâlnit, am acceptat să mă duc la casting. La început mi-a fost teamă ca nu cumva filmul să nu fie realist, dar duă ce am citit scenariul m-am liniștit. Toată viața mea am încercat să arăt oamenilor că, deși sunt un om cu dizabilități, pot să fac aproape tot ceea ce face oricine. De aceea am acceptat rolul. Am fost cu acest film prin toată lumea, la nenumărate festivaluri, dar visul meu nu a fost niciodată să fiu actor de cinema. Vreau să-mi termin studiile, să particip la un maraton și, dacă se va întâmpla să primesc alte invitații, dacă scenariile mă vor convinge, atunci s-ar putea să mai am de a face cu platourile".
Zoltan Fenyvesi protagonistul filmului Kills on Wheels
Un alt cineast din amintitul spațiu european, cehul Peter Vaclav a fost răsplătit cu Premiul pentru cea mai bună realizare artistică, filmul Nu suntem niciodată singuri fiind exact ceea ce spune titlul său, povestea unei prietenii aproape imposibile între paznicul paranoic al unei închisori și un șomer ipohondric.
Între noi fie vorba, ne-am mirat că juriul condus de cunoscutul autor german Christian Petzold nu a avut ochi pentru Câinii lui Bogdan Mirică, dar să trecem. Zona iberică a fost bine reprezentată, din moment ce primele două premii le-au aparținut.
Piramida de argint - Premiul special al juriului pentru regie a plecat în Portugalia, cu Trenul plin cu sare și zahăr, dar regizorul Licinio Azevedo este mozambican. A avut alături, în realizarea acestui western african, nu numai producători portughezi, ci și din Spania, Brazilia, Africa de Sud.
Piramida de aur își va găsi o casă bună în Spania, acolo unde a studiat regizorul Oliver Laxe care, coincidență, cu Mimosas, semnează tot o istorie a unui drum, cea a ultimei călătorii a unui șeic dornic să moară în țara sa. Protagonistul, Shakib Ben Omar, a fost distins cu Premiul de interpretare.
Shakib Ben Omar - Premiul de interpretare masculine pentru Mimosas
Și Premiul pentru cel mai bun scenariu, (poartă numele marelui scriitor egiptean Naguib Mahfouz) a rămas în Europa, mai exact a revenit regizorului Paolo Genovese pentru Perfetti sconosciutti, un film în tradiția comic amară a cinematografului italian din zilele lui bune. Mi-a mers la inimă ideea unei obsesii a zilelor noastre. Deși stăm cu telefoanele mobile pe masă, asemenea celor șapte prieteni de pe ecran, deși butonăm tot timpul, rămânem "absolut necunoscuți" unii altora.
Cadru din filmul italain Absolut necunoscuți- Premiul pentru scenariu
Mi-aș permite un îndemn adresat mai ales tinerilor noștri cineaști, să nu ezite a-și trimite filmele pentru selecție la Cairo. Este un festival de categorie A care contează într-un CV.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
