Finanțarea cheltuielilor pentru apărare scoate la iveală o enigmă a Uniunii Europene - analiză Reuters

Cu un război care face ravagii la frontiera estică a Uniunii Europene, cu amenințarea Rusiei și cu presiunile președintelui ales al SUA, Donald Trump, asupra aliaților de a face mai mult, blocul comunitar are nevoie urgentă de un plan viabil pentru a obține sute de miliarde de euro pentru a-și consolida apărarea.

Dar, deși există un acord larg că Europa ar trebui să cheltuiască mai mult, toate opțiunile potențiale - creșterea bugetelor naționale de către guverne, împrumuturi comune ale UE sau crearea unui nou instrument de finanțare - vin cu propriile lor provocări, cum ar fi presiunile fiscale, rezistența politică sau costurile de finanțare.

Blocul comunitar estimează că sunt necesare investiții de 500 de miliarde de euro în următorul deceniu, deși noul comisar al apărării, Andrius Kubilius, susține că această sumă ar acoperi doar un program de apărare aeriană.

Kubilius a declarat, de asemenea, că Europa trebuie să acționeze rapid, avertizând că o țară din UE ar putea deveni următoarea țintă a Moscovei după Ucraina în următorul deceniu.

Șeful NATO, Mark Rutte, a avut o atitudine similară, solicitând alianței, din care fac parte majoritatea țărilor UE, să adopte o „mentalitate de război”, făcând aluzie la creșterea cheltuielilor de la obiectivul de 2% din producție la 3%, similar cu ceea ce a dorit Trump.

Pentru a ajunge acolo, ar fi nevoie de cheltuieli suplimentare de aproape 200 de miliarde de euro pe an pentru UE în ansamblu.

Și un obiectiv mai scăzut ar ajuta

Chiar și un obiectiv mai scăzut, între 2,5% și 3%, ar fi o „creștere enormă și, în prezent, nu au planificat-o”, a declarat Dick Zandee, membru al grupului de experți Clingendael, care a condus anterior planificarea și politica Agenției Europene de Apărare.

Având în vedere bugetele cronic întinse ale multor membri, doar Germania, dintre economiile majore, are spațiu de manevrare pentru a-și crește substanțial cheltuielile pentru apărare, spun economiștii.

Franța este pe cale să atingă obiectivul NATO de 2%, însă turbulențele politice au sporit presiunile bugetare, ducând la scăderea ratingului. Spania și Italia sunt mult în urmă, cu mai puțin de 1,5%. Între timp, Polonia își propune să cheltuiască de două ori mai mult decât ținta alianței, ceea ce, de asemenea, îi întinde bugetul.

Toate aceste țări ar beneficia de o formă de finanțare comună.

„Avem o problemă în care unele state membre sunt mai constrânse din punct de vedere fiscal, iar unele state membre sunt mai departe de amenințările militare, astfel încât au mult mai puține stimulente pentru a se implica”, a declarat Sander Tordoir, economist șef la Centrul pentru Reformă Europeană.

„Rezolvarea acestei probleme prin împrumuturi comune permite asigurarea unei securități comune pentru toți”, a adăugat acesta.

Două modele posibile

Primele discuții diplomatice sugerează două modele posibile, ambele cu propriile neajunsuri.

Una dintre acestea ar fi ca UE să vândă mai multe obligațiuni comune garantate de propriul buget pe termen lung, în mod similar cu fondul de redresare COVID-19, în valoare de 800 de miliarde de euro, care acordă subvenții și împrumuturi statelor membre.

O altă idee inițială este crearea unui nou vehicul investițional special, după modelul fondului de salvare a zonei euro, Mecanismul European de Stabilitate, care să ofere împrumuturi prin vânzarea de obligațiuni garantate cu capital vărsat și rambursabil din partea țărilor care aleg să participe.

Chiar și susținătorii primei opțiuni o consideră puțin probabilă, deoarece ar necesita aprobarea tuturor celor 27 de membri ai UE și având în vedere faptul că Germania s-a opus în trecut planurilor de împrumut paneuropean. Berlinul a acceptat cheltuielile pentru pandemie doar ca o excepție unică și nu este deloc clar dacă alegerile din februarie îi vor schimba poziția.

De asemenea, bugetul blocului nu poate fi utilizat pentru finanțarea directă a apărării, ceea ce ridică întrebarea ce cheltuieli ar putea finanța datoria UE garantată de buget. Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la faptul că mai multe datorii ale UE ar întinde și mai mult bugetul deja restrâns al blocului.

Un nou instrument de investiții ar putea fi mai fezabil, deoarece nu ar necesita o susținere unanimă. Acesta ar permite, de asemenea, participarea unor țări din afara UE, precum Marea Britanie sau Norvegia, iar obligațiunile fondului nu ar fi luate în considerare în bilanțurile naționale, deși împrumuturile luate de țări ar trebui să fie luate în considerare.

Cu toate acestea, doi investitori, un trader și un bancher au declarat că un astfel de instrument ar trebui să plătească dobânzi mai mari decât UE însăși, cel puțin inițial, fiind nevoit să se stabilească ca un nou debitor.

Randamentul obligațiunilor UE pe 10 ani, de aproximativ 2,75%, este cu 20 de puncte de bază sub cel al Spaniei și cu 30 de puncte de bază sub cel al Franței. Costurile de finanțare mai ridicate cu care s-ar confrunta noul instrument ar limita sprijinul pe care l-ar putea oferi.

„Ar fi doar un alt emitent pe piață, nu ceva care să unească cu adevărat Uniunea”, a declarat Kaspar Hense, manager de portofoliu la compania BlueBay Asset Management.

Acesta a declarat că ar căuta un randament suplimentar de 10-20 de puncte de bază pentru obligațiunile UE.

Oportunitate de consolidare a UE

De asemenea, unii investitori ar putea refuza să investească într-un debitor dedicat apărării, probabil finanțând arme, a declarat un bancher care gestionează vânzările de obligațiuni guvernamentale la un mare creditor european.

Cu toate obstacolele, piețele văd în cheltuielile pentru apărare o mare oportunitate de a consolida UE ca împrumutător permanent, promovând coeziunea europeană.

Vânzările de obligațiuni care finanțează fondul de redresare au dus la creșterea de peste zece ori a datoriei proprii a UE începând din 2020, însă atractivitatea acestuia a fost limitată, având în vedere caracterul temporar al programului, deoarece noile împrumuturi se încheie în 2026.

„Dacă ar fi să folosim această structură în viitor... ne-am aștepta ca costul finanțării să se reducă în timp, doar pentru că este o structură permanentă”, a declarat Simon Bell, manager de portofoliu la compania Legal & General Investment Management.

Și dacă presiunile fiscale sunt un motiv pentru finanțarea comună, bazându-se doar pe împrumuturi, așa cum ar face-o un nou instrument de apărare, ar putea limita impactul acestuia.

Împrumuturile comune ale UE, dacă ar fi vorba de acordarea de subvenții, sunt „diferite, deoarece există o redistribuire reală”, a declarat Tordoir de la Centrul pentru Reforme Europene, descriind apărarea ca un bun european comun.

„Banii ies pe ușă și nu trebuie să fie rambursați de țara căreia îi dăm banii”, a subliniat acesta, conform agenției de presă Reuters.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News