Salcâmii cresc peste tot, dar dincolo de parfumul îmbătător, florile sale sunt cunoscute și pentru numeroasele proprietăți terapeutice pe care le au: antidepresiv, antitusiv, combate constipația și reduce arsurile gastrice.
Salcâmul are următoarele proprietăți: astringent, antiseptic și antiinflamator. Aceste proprietăți sunt conferite de prezența unor principii active precum taninurile catehetice, flavonoidele și derivații de flavane și mucilagii, potrivit Cure Naturali.
Salcâmul este prescris în tratamentul dispepsiei însoțite de diaree, în enterite și ca expectorant balsamic în formele catarale ale sistemului respirator .
Pentru uz extern, salcâmul este folosit, în schimb, pentru tratarea gingivitei, stomatitelor, faringitei. Prezența catecolului și a quercetinei conferă proprietăți asemănătoare vitaminei P care pot justifica utilizarea sa locală, în scopul calmării membranelor mucoase inflamate.
Utilizarea salcâmului este de obicei farmaceutică, deoarece este utilizată pentru producerea de emulsii și tablete. Cu toate acestea, poate fi folosit și ca remediu pe bază de plante pentru acțiunea sa astringentă, antiseptică și antiinflamatoare.
Salcâmul, fiind o plantă foarte nectariferă, are și o mare importanță în apicultură. Mierea de salcâm este de fapt printre cele mai cunoscute și mai apreciate.
În plus, are un conținut ridicat de fructoză (de aceea nu cristalizează). Cu toate acestea, are un conținut scăzut de săruri minerale și enzime. Mierea de salcâm conține cantități mari de crizină, un flavonoid puternic.
Printre diversele întrebuințări care pot fi făcute salcâmului se numără tusea cu flegmă, digestia dificilă, diareea. Pentru uz extern se folosește în caz de gingivite, stomatită, respirație mirositoare, dureri in gât.
Salcâmul nu are efecte secundare și toxice la doze terapeutice, cu excepția cazului în care există o anumită sensibilitate individuală.
Orice reacții adverse (iritații gastrice și interacțiuni medicamentoase) se datorează prezenței taninurilor.
Florile nu sunt doar frumoase la vedere, colorate și parfumate, dar pot fi și mâncate, potrivit savoriurbane.ro
Ingrediente - 350 g flori de salcâm, 750 g zahăr, 750 ml apă, 1 lămâie, baton de vanilie sau zahăr vanilat.
Florile se spală cu apă rece (2-3 ape), trebuie scurse bine și zvântate pe un ștergar, în mod natural (chiar scoase 20 de minute la soare).
Pentru sirop amestecăm zahărul, apa, miezul de la un sfert de baton de vanilie (sau 1/2 linguriță extract sau 1 plic de zahăr vanilat) și 2-3 felii de lămâie. Restul lămâii se stoarce și se strecoară de sâmburi.
Sucul de lămâie obținut se adaugă și el în sirop. Se pune cratiță la fiert până se formează siropul (aproximativ 12-15 minute). După ce s-a îngroșat siropul adăugăm florile de salcâm. Amestecăm ușor și punem iar la fiert pentru 4-5 minute. După ce dulceața s-a răcorit complet o putem transfera în borcane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News