Fobia ciudată pe care o aveau Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Napoleon, Mussolini și Hitler

Nu toți oamenii cred că pisicile sunt ghemotoace de blană drăgălașe. Pentru unii, sunt niște ființe care le provoacă frică.

Ce au în comun Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Genghis Khan, Napoleon, Mussolini și Hitler? Dacă vă vin în minte tirania și setea de dominare a lumii,  nu despre asta este vorba acum. Toți au suferit de ailurofobie - frica de pisici.

Asta nu înseamnă că nu le păsa prea mult de pisici sau considerau că felinele sunt inferioare, să zicem, câinilor sau cailor, se presupune că atunci când vedeau o pisică le transpirau palmele, simțeau furnicături pe coloana vertebrală, li se strângea stomacul, adică le era frică de aceste feline, scrie The Guardian.

"Artiștilor le plac pisicile, soldaților le plac câinii"

Justine Hankins scrie că "se presupune" pentru că vasta bibliotecă a iubirii de pisici nu tinde să se deranjeze cu note de subsol. Prin urmare nu se știe exact ce simțeau Hitler sau Mussolini atunci când vedea pisici sau de unde provine povestea, dar mulți par irezistibil atrași de ideea că aversiunea față de pisici este un indiciu al unui temperament brutal, insensibil.

"Artiștilor le plac pisicile, soldaților le plac câinii", așa cum a spus odată Desmond Morris.

Dovezi care să susțină aceste șoapte istorice sunt greu de găsit - asta nu înseamnă că nu există. Cineva care a studiat problema este Katharine MacDonogh, autoarea cărții "Reigning Cats And Dogs: A History of Pets At Court Since The Renaissance" (St Martin's Press, 1999).

Ea scrie: "Nu există nicio înregistrare că lui Napoleon îi plac pisicile sau că le urăște pisicile. Pisicile au fost înzestrate cu o capacitate magică de a detecta ambițiile exagerate ale dictatorilor, dintre care mulți au fost, în consecință, acuzați de ailurofobie pe baza celor mai slabe dovezi".

De ce pisicile sunt atrase de oamenii care nu le plac

Oricât de convingătoare ar fi ideea pentru unii iubitori de pisici, legătura dintre ailurofobie și ambiția nemiloasă este cel puțin slabă. Într-adevăr, unii oameni foarte drăguți sunt îngroziți de pisici, atât de mult încât chiar și o poză cu una le poate induce panică. Vestea proastă pentru ailurofobi este că pisicile par să fie atrase de oamenii care nu le plac. Acest lucru nu este, așa cum unii ar putea bănui, pentru că sunt niște creaturi rele - există o explicație perfect logică pentru acest comportament aparent pervers.

Pisicilor nu le place să fie privite, dar oamenii cărora le plac pisicile tind să se uite direct la ele și pot chiar să înceapă să gesticuleze și să facă zgomote în fața lor. Cei care nu iubesc pisicile, în schimb, vor rămâne nemișcați, tăcuți și vor încerca să ignore animalul, ceea ce o pune pe pisica în largul său.

Vestea bună este că frica de pisici, ca și alte fobii, poate fi depășită. Terapia cognitiv-comportamentală este adesea foarte eficientă, la fel ca și hipnoterapia. Melanie Phelps, hipnoterapeut din Surrey, este specializată în tratarea fobiilor, inclusiv frica de pisici.

"Motivul fobiilor este cel mai frecvent o experiență proastă din copilărie. S-ar putea să nu fie ceva de care sunt conștienți, dar undeva pe parcurs au învățat că pisicile sunt înfricoșătoare și periculoase. Este un instinct de luptă sau de zbor care a fost declanșat în mod necorespunzător”, a spus Melanie Phelps.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News