Mai pe față, mai aluziv, Comisia Europeană ar fi sugerat prudență în aplicarea Codului Fiscal. Grecia, situația de pe piețele bursiere, supraîncălzirea economiei, riscul de conflict în Ucraina, toate aceastea sunt argumente valabile. Dar de ce nu s-a preocupat Bruxelles-ul când Grecia făcea datorii cu sutele de miliarde? Să nu ne grăbim să dăm vina pe Germania, Franța sau Spania, principalii creditori.
Executivul european pare mult mai atent la reducerile de TVA, decât la alte politici fiscale. Explicația e foarte simplă: salariile funcționarilor din instituțiilor europene se finanțează din trei surse. Pensiile speciale, asigurările medicale și stomatologice, subvențiile pentru locuință sau pentru școala copilului, toate beneficiile funcționarilor și parlamentarilor europeni se plătesc din acești bani.
De ce a promis Băsescu, la Strasbourg, arestări în vămi
Prima sursă de finanțare sunt taxele vamale, colectate la intrarea de bunuri produse în țări necomunitare. Nu întâmplător Traian Băsescu a anunțat la Strasbourg că va declanșa o campanie de arestări în vămile românești. Putea să promită o campanie anti-corupție în primării, dar creșterea încasării de taxe locale nu încălzește Bruxelles-ul. Creșterea colectării de taxe vamale se reflectă în bugetul tuturor funcționarilor europeni.
Cotă de TVA pentru Bruxelles
Din păcate, chiar dacă s-ar colecta integral taxele vamale, volumul mărfurilor care trec prin Portul Constanța nu se compară cu cel al marilor porturi din Vestul și sudul Europei. Cu 20 de milioane de consumatori, TVA pare mai consistent. Din încasările TVA, 0,50% sunt trimise la Bruxelles, pentru finanțarea aparatului UE. Reducerea TVA, înseamnă o reducere proporțională a bugetului alocat funcționarilor europeni.
De ce sunt favorizate importurile agricole
Taxele plătite pe mărfuri agricole importate din afara Uniunii sunt a treia sursă de finanțare. Poate această componentă nu are legătură cu Codul Fiscal, dar explică a altă politică defavorabilă României. Din 2007, România nu a mai avut voie să folosească soia modificată genetic în culturi agricole, dar s-a permis importul acestei plante din Brazilia și SUA. De la o producție locală de 200 milioane de euro s-a ajuns la importuri de 200 de milioane. Circa 85% din consumul europenilor este asigurat de plante modificate genetic, dar agricultorilor europeni li se interzice cultivarea acestora. Probabil că finanțarea birocrației europene din taxele pentru importuri agricole este doar o coincidență.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu