Forensic architecture. Cum își croiește drum la sol armata israeliană

Violențele dintre evrei și arabi escaladează în Israel, iar guvernul Netanyahu amenință cu ofensive terestre, deși nu au fost făcute mențiuni despre tipul intervențiilor sau despre modul în care se va intra în Fâșia Gaza, ori asupra comunităților arabe. 

Poliția și forțele de ordine au primit undă verde să intervină pentru a opri răscoalele. Benny Gantz, ministrul de interne din Israel, cerea intervenția în forță a efectivelor de securitate. Pe teren ar fi fost trimiși rezerviști din rândul autorității de graniță din Israel, autoritate ce acționează în special în Bancul de Vest. 

„Suntem într-o situație de criză din cauza violențelor de la nivel național și este necesar acum să acționăm în forță pe teren, așadar vor fi trimise imediat efective pe teren pentru a asigura ordinea și respectarea legii”, declara ministrul cu o zi înainte. 

Armata israeliană a menţinut ambiguitatea în legătură cu operaţiunile împotriva grupurilor islamiste din Fâşia Gaza. Bombardamentele s-au intensificat în cursul nopţii de joi spre vineri, iar armata israeliană a anunţat că sunt utilizate capabilităţi aeriene şi unităţi terestre.

Forensic architecture, un concept tactic

Forensic architecture (FA) este conceptul profesorului Eyal Weizman, parte din cohorta Goldsmiths, University of London. Acesta predă „Cultura spațiului și a perspectivei”. Conceptul are la bază ideea conform căreia un spațiu poate releva cursul, intensitatea și desfășurarea unor anumite evenimente. Investigațiile realizate de cei de la Forensic Architecture vizează încălcarea drepturilor umane de către autorități, state, corpuri armate.

„Privim clădirile asemenea unor documente, ne uităm să vedem modul în care au fost distruse”, a spus acesta pentru Amnesty International. 

Practic, aceștia simulează un spațiu în care au avut loc evenimentele vizate, în funcție de dovezile adunate pe teren. În cazul armatei israeliene (IDF), aceștia au dovedit că în conflictul din 2014 din Fâșia Gaza au fost comise nereguli de către luptătorii israelieni. Timp de un an, detectivii FA au adunat dovezi pe teren, de la martori, comunicate, știri dar și din imaginile video online, ori din satelit. În acest mod, investigatorii au putut observa evenimentele din nenumărate perspective. 

În cercetările celor de la FA, prin metodele aplicate, aceștia au putut identifica mărimea și tipul bombelor aeriene lansate către Fâșia Gaza. Imaginile video în care proiectilele sunt surprinse pentru câteva fracțiuni de secundă, modul în care au explodat, craterul lăsat, dar și fumul care s-a ridicat au indicat că în 2018, doi adolescenți palestinieni din Gaza,  Luai Kahil și Amir al-Nimrah, au fost uciși fără a se fi emis inițial o avertizare. Mai mult, imaginile oferite de IDF ca dovadă au fost demontate și analizate, scoțându-se în evidență faptul că acestea au fost manipulate pentru a absolvi de orice vină armata, scrie pe site-ul FA. Într-un caz similar, detectivii aceluiași proiect au demonstrat că armata israeliană a folosit proiectile mult mai puternice față de cele declarate în urma atacului. 

Asemănări cu actualul conflict

Asemenea conflictului ce se desfășoară în mod curent în Israel, IDF a declarat, în 2014, în privința operațiunii „Protective Edge”, că viza, prin atacurile, sale luptători Hamas și destructurarea rețelei lor. Prin obiectivele operațiunilor, IDF dorea să ajungă la siturile de lansare a rachetelor, dar și la tunelurile folosite de Hamas, care acoperă o porțiune extinsă a Fâșiei. Morții din rândul civililor au fost încadrați la victime colaterale și nu ținte ale conflictului, deși FA a dovedit faptul că civilii au fost considerați, la rândul lor, ținte de de atac. 

Drumuri noi

Pe lângă pagubele în rândul vieților omenești, armata israeliană s-a folosit de manevra Rhizome, o tactică care presupune crearea de noi căi de acces și înaintare, astfel încât o țintă să poată fi flancată dintr-o poziție viciată. Elementul surpriză are cel mai mare efect, astfel, crearea unei căi de acces trebuie făcută repede, eficient, pentru ca ținta să nu aibă timp de reacție. Tactica este aplicată în războaiele duse în zone predominant urbane și tratează mediul înconjurător asemenea unui 

Într-un interviu cu liderul unei brigăzi IDF, Eyal Weizman a pus problema tacticii folosite într-un atac din 2002 în zona teritoriilor palestiniene ocupate. 

„Am decis să tratăm spațiul din punct de vedere al arhitecturii într-un mod diferit. Spațiul pe care îl privești, camera la care te uiți sunt doar interpretarea ta. Acum, poți extinde marginile acestor interpretări, dar nu într-un mod nelimitat. Totuși, acest fapt trebuie să fie mărginit de fizică, spațiul conține clădiri și alei. Întrebarea este: cum interpretezi aleea? Interpretezi aleea ca un loc, ca orice arhitect și ca orice urbanist sau, pe unde să treci, sau elimini această variantă?”, spunea Aviv Kokhavi, comandant în cadrul IDF, citat de Radical Philosophy. 

Prin acest mod de gândire, poate fi observată și esența războiului, aceea de a câștiga. Avantajul, în cazul tacticii IDF, aparține atacatorului, întrucât inamicul nu știe la ce să se aștepte, scrie același site. Conceptul de bază al acestei tactici este decepția tactică de tip M (Daniel & Herbig, 1982), în care sunt create premisele necesare pentru ca inamicul să creadă că atacatorul va face o mișcare diferită de cea pentru care se pregătește. 

FA a evidențiat modul în care zeci sau sute de proprietăți au fost distruse, militarii trecând atât prin locații cu utilitate publică, dar și prin case ale unor familii, Kokhavi numind acest mod de abordare geometrie inversă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News