EXCLUSIV  Françoise Nyssen, noul ministru al Culturii: “Obligaţi să sacrificăm esenţialul pentru urgenţă, sfârşim prin a uita urgenţa esenţialului”

O mulţime de elogii a salutat numirea, de către  Emmanuel Macron şi Guvernul  Édouard Phillipe, a Directoarei Editurii Actes Sud, Françoise Nyssen, în postul de Ministru al Culturii. Cei mai mulţi utilizatori ai Twitter o consideră talentată, câţiva numai reproşându-i unele poziţii politice. Laudele se datorează şi faptului că ea a publicat lucrările laureatei Premiului Nobel pentru Literatură, Svetlana Alexievitch, şi a laureatului Premiului Goncourt, Mathias Enard.

Activitatea ei a fost lăudată şi de membri ai lumii literare, cum ar fi scriitoarea Karine Tuil, sau preşedintele Sindicatului Naţional al Editorilor, Vincent Montagne. Cuvintele care revin cel mai frecvent în aceste elogii sunt “demnă” şi “talentată”. Cunoscutul scriitor Eric Emmanuel Schmidt i-a cerut să fie “un preşedinte literar”.

Puţinele reproşuri vizează momentul 2015, când Françoise Nyssen a semnat Apelul de la Calais, care încerca să sensibilizeze opinia publică faţă de problema bidonville-urilor din oraş. De asemenea, i se reproşează faptul că este belgiancă.

Predarea puterii de către Audrey Azoulay (de stânga) către Françoise Nyssen la Ministerul Culturii s-a petrecut ieri după-amiază. Cele două femei se cunosc şi se apreciază. Nu există nicio urmă de rivalitate, nici amărăciune din partea lui Azoulay şi nici o poziţie de învingătoare din partea lui Nyssen.

“Ai fi putut să continui tu”, i-a spus Françoise Nyssen predecesoarei sale, “dar nu se refuză o asemenea propunere”.

Într-un mini interviu acordat jurnalistei Claire Bommelaer, noul ministru mărturisea: “Republica mi-a dat mult şi trebuie s-o servesc”.

Sosită la Paris în ajunul numirii, noul ministru n-a avut timp să-şi redacteze un discurs formal. Dar, avantaj al unei lungi cariere în domeniul culturii, ea a improvizat unul rapid şi autentic, amintind angajamentul său faţă de valorile culturii şi faţă de editura din Arles, alături de soţul său. Totul, sub o deviză personală: “plăcere şi necesitate”.

“Vă cer indulgenţă”, s-a adresat ea directorilor instituţiilor culturale strânşi în salonul ministerului. O avea deja, cei prezenţi salutând  numirea acestei personalităţi cunoscută drept “lupul alb” care va pune capăt epocii miniştrilor care nu i-au citit pe marii autori.

Françoise Nyssen şi-a încheiat de altfel discursul cu un citat din Edgar Morin: promiţând că ea n-o va uita. O promisiune frumoasă care s-ar putea să fie greu de îndeplinit.

Toţi cei prezenţi au ascultat discursul pregătit de Audrey Azoulay, presărat de termeni arizi care trimeteau către dosarele politice – intermitenţi, drepturi de autor, politica europeană. “Unii susţin că ministerul Culturii nu serveşte la nimic, dar el este cel mai puternic din Franţa”,a afirmat Azoulay. “Este un minister al luptei, de aici îşi revendică legitimitatea, forţa şi diferenţa”. Fostul ministru al Culturii candidează acum pentru postul de director general UNESCO.

Ca Director General al editurii Actes Sud, Françoise Nyssen a dezvoltat mica editură creată de tatăl ei. Hubert Nyssen, în anii 70, la Arles. Sub conducerea ei, editura a devenit un grup important, cu o cifră de afaceri de 85 de milioane de euro în 2015. În vârstă de 66 de ani, ea are la activ, ca editor, trei Premii Goncourt (Laurent Gaudé, Jérome Ferrari şi Mathias Enard) şi un Premiu Nobel pentru literatură. Micul imperiu familial al lui Françoise Nyssen are darul de a fi descoperit mari autori străini şi bestselleruri, ca Millenium de Stieg Larsson şi Le Charme discret de l'intestin de Giulia Anders.

Născută la Bruxelles în 9 iunie 1951, cu origini suedeze şi olandeze, Françoise Nyssen a urmat Liceul Francez pentru că tatăl său dorea ca ea să aprofundeze cultura franceză şi să piardă accentul.

A fost un copil mai curând retras, care îşi umplea singurătatea devorând romane. În pofida gustului precoce pentru lectură, a ales studii ştiinţifice, pentru că i s-a părut mai simple decât literatura. Tentată de medicină, pentru că dorea să-i îngrijească pe ceilalţi, a ales totuşi să obţină un dctorat în biologie moleculară şi să devină cercetătoare. La Bruxelles, s-a implicat în comitete de cartier, în acţiuni sociale şi educative şi s-a lansat în studii de urbanism.

În 1978, se mută la Paris unde lucrează în Ministrul Culturii, la Direcţia Arhitectură. Foarte repede însă se alătură tatălui său pentru a-l ajuta în proiectul editurii. Acolo şi-a întâlnit cel de al doilea soţ, Jean-Paul Capitani, care s-a raliat şi el aventurii Actes Sud.

Editura, care va deschide birouri la Paris, dar al cărei sediu social rămâne la Arles, a construit în jurul ei un spaţiu cultural, un cinematograf, o librărie şi o sală de concerte care au atras artişti din toate disciplinele.

După moartea fiului ei, Antoine, la vârsta de 18 ani, un tânăr precoce, dislexic şi creativ care nu şi-a găsit niciodată locul într-o şcoală a Republicii, Françoise Nyssen a creat un lăcaş pentru copiii şi adolescenţii cu inteligenţă atipică.

Deschisă în 2015, şcoala “Domeniul posibilului” s-a inspirat din ideile transmise de cărţile colecţiei cu acelaşi nume, a căror figură dominantă este Pierre Rabhi, gânditor al sobrietăţii fericite şi al agro-ecologiei.

În 2011, Françoise Nyssen a intrat în Consiliul de administraţie al Societăţii EuropaCorp a cineastului Luc Besson. Acum, ea este aşteptată la Cannes, pentru a primi un Premiu pentru colecţia de cărţi de cinema pe care a publicat-o în parteneriat cu Institutul Lumière.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News