Frica de păianjeni. De ce resimțim teamă față de ei

Ei cred că aşa-numitele "mecanisme ancestrale" dedicate detectării rapide a pericolelor imediate şi specifice, precum şerpii sau păienjenii, au fost reţinute de sistemul vizual şi au persistat chiar şi pe parcursul evoluţiei omului.

Acesta este rezultatul unui nou studiu realizat de doi psihologi americani la care au participat sute de studenţi. Ei au fost aşezaţi la calculator şi li s-a cerut să aleagă linia mai lungă a unei cruci apărute pe ecran. După ce făceau acest lucru de câteva ori, cercetătorii adăugau pe ecran un obiect doar pentru câteva sute de milisecunde. Practic, dacă participanţii clipeau, puteau să nici nu îl observe.

Psihologii le-au afişat pe ecran imaginea unui ac hipodermic, un pericol modern, cea a unei insecte care nu prezintă niciun pericol, respectiv o muscă, şi cea a unui "pericol ancestral" - un păianjen.

Mai puţin de 15% dintre participanţii la test au observat şi identificat locul de pe ecran unde apăruse acul. Doar 10% au identificat cu succes locul unde apăruse musca, fiind mult prea absorbiţi de sarcina pe care o aveau pentru ca acest lucru să le distragă atenţia.

Cu toate acestea, mai bine de jumătate dintre participanţii la studiu au putut recunoaşte şi indica cu exactitate locul unde apăruse pe ecran păianjenul.

Păienjenii reprezentau un pericol pentru strămoşii noştri. O fosilă păstrată în chihlimbar a unei specii de Steatoda, păianjen similar actualei văduve negre, a fost datată ca fiind veche de 40 de milioane de ani. Deşi suntem pregătiţi biologic pentru a identifica păienjenii, aceştia nu mai reprezintă un pericol la fel de mare ca pentru strămoşii noştri.

Doar circa 200 de specii din 40.000 existente pot cauza probleme medicale serioase pentru adulţii sănătoşi şi doar 200 de persoane mor anual la nivel mondial din cauza lor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News