Furia adaptativă, un lucru util pentru sănătatea ta emoțională. Gestionarea greșită a emoțiilor negative declanșează comportamentul agresiv
Frica, tristețea, bucuria, surpriza, sunt doar câteva din seria de emoții pe care le trăiește fiecare ființă umană și, ca toate emoțiile, sunt adaptative.
Există o emoție pe care avem tendința să o reprimăm și să o sufocăm: furia. Furia este o emoție adaptativă. Ce inseamna asta? Care are aceeași valoare ca toate celelalte emoții cărora inconștient le acordăm mai multă greutate. Da, furia la fel ca bucuria, surpriza, frica și tristețea ne ajută să ne mișcăm în lume, făcându-ne să ne adaptăm la diferite situații și medii diferite.
Furia este așadar o necesitate evolutivă reală, deoarece ne pregătește corpul să atace și să ne apere și sugerează cum să ne protejăm de orice pericole sau atacuri reale sau emoționale.
Dar ce este mai exact furia adaptivă și de ce nu ar trebui să ne sperie, în schimb fiindu-ne foarte utilă? Publicația The Wom, ne explică:
Importanța furiei adaptative în evoluția speciei
Pentru a înțelege importanța furiei în evoluția speciei, putem începe cu un exemplu simplu, dar foarte indicativ. Imaginează-ți că ești în mijlocul Savanei și vezi un leu chiar în fața ta. Care ar fi reacția ta? Să fugi, fără îndoială! Suntem capabili să simțim pericolul, să înțelegem că a sosit momentul să lansăm un SOS și că trebuie să ne protejăm. Toate acestea sunt un instinct da, dar un instinct la care evoluția a lucrat de milenii și care decurge dintr-o muncă bazată pe capacitatea de adaptare la furie.
De fapt, strămoșii noștri trebuiau să experimenteze furie adaptativă pentru a înțelege că ar fi trebuit să se protejeze în fața unui animal mare.
Fiind o emoție primară, furia, cu mult înainte de a deveni potențial distructivă în cursul evoluției, este prin natura sa o reacție de protecție față de noi și față de siguranța noastră. O alertă prețioasă care ne determină corpul să se protejeze și să înțeleagă că a sosit momentul să ne apărăm.
De la furia adaptativă la furia dezadaptativă: razbunare și resentimente
Complexitatea relațiilor sociale pe care noi, oamenii, le menținem, este ceea ce a determinat furia adaptativă să se modifice în timp și să se îndrepte către escalade distructive. Crimele, războaiele, violența sunt tipice ființelor umane și nu lumii animale.
Pe de altă parte, ființele umane, tocmai datorită complexității relațiilor lor, au reușit să evolueze furia adaptativă, transformând-o în furie dezadaptativă și conducând-o la consecințe extreme care sunt legate de sentimente de răzbunare, stare de rău, resentimente.
Acest tip de furie nu mai privește sfera protecției și apărării, ci se referă la o suferință intimă care duce la pierderea calmului față de alte persoane, compromiterea relațiilor, a avea gânduri obsesive și disfuncționale și a desfășura acțiuni care se pot dovedi, de asemenea, extrem de nocive.
Decompresia emoțională prin furie
După cum am văzut, importanța furiei adaptive în evoluția umană derivă în special din funcția sa de autoapărare. Dar acesta nu este singurul motiv pentru care furia este atât de importantă pentru oameni și animale.
Furia îndeplinește încă o funcție: funcția de decompresie emoțională. Este ceea ce avem nevoie atunci când ne confruntăm cu anxietate și stres și ne confruntăm cu situații de epuizare.
Decompresia emoțională este o tehnică de relaxare, respirație și ventilație care vă permite să vă canalizați emoțiile. Ne ajută să înțelegem ce ni se întâmplă, să ne oprim și să ajutăm sistemul nervos autonom să ajungă la o stare de liniște și calm.
Pare paradoxal că poate fi tocmai furia cea care ne ajută să gestionăm ceea ce simțim și să facem față corect unei supraîncărcări emoționale, dar chiar este. Printre funcțiile sale primare se numără tocmai aceea de a pregăti organismul să facă față stresului, să empatizeze cu disconforturile cuiva și să le facă față în mod corect.
Exprimarea furiei
Această capacitate de decompresie emoțională este cea care duce la recunoașterea și gestionarea disconfortului, a nu-l ascunde, a-l exprima într-un mod sănătos. Pentru că nu furia duce la o escaladare a agresiunii, ci gestionarea proastă a acsteia din urmă.
De fapt, gestionarea greșită a emoțiilor negative acumulate de-a lungul timpului este cea care declanșează comportamentul agresiv, nu furia în sine.
De aceea este important să înțelegem semnele furiei noastre și să o recunoaștem, nu ca o emoție negativă, ci ca o emoție adaptativă care ne poate ajuta să recunoaștem ceea ce avem cu adevărat nevoie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
