Gabriel Diaconu, psihiatru: Mii de voci șoptesc din mormânt. Vin zile de mânie, furie, durere, dor

”De azi încep zilele mâniei. Șoptesc niște mii de voci din mormânt. Acum 28 de ani au murit. Cui au murit acei oameni? Libertatea nu a adus pentru noi nici egalitate, nici fraternitate. Pentru că unii încă visează noaptea teroarea, speranța, paroxismul psihotic al străzii și manipularea dementă din Studioul 4. De atâtea decenii oamenii stau în fața acelorași televizoare așteptând arhanghelul adevărului. E o traumă care nu a primit adresă, redres ori compensație, doar valsul dement al fiecărei Comemorări.

Nu a fost an al vieții mele în ultimii 25 de ani să nu revăd, să nu cercetez, să nu ascult, să nu citesc câte ceva despre acele zile ale lui Decembrie 1989. Pentru că e a doua dată a nașterii mele. A nașterii noastre, copiii Epocii de Aur. Și cred că am fost martori la cea mai mare farsă a omenirii, similară poate prin propagandă doar acțiunilor care l-au adus pe Castro la putere după fuga lui Batista.

Avem nevoie să știm.

Înainte să ne trecem. Sau să se petreacă ei.

Înainte de fila de manual.

Pentru că nu există vreo apă pentru setea de adevăr. Doar cinstea și maturitatea de a recunoaște. Defetismul "acelor" vremuri trebuie completat, dar nu prin isterie cât prin iluminarea clar-obscurului.

[citeste si]

Pentru că noi nu am avut teroriști.

Dar am avut o psihoză a teroriștilor.

Nu ne căutau rușii, dar au fost oameni care sunau disperați spre Moscova.

Nu am avut vid de putere, dar pofta de putere s-a lovit de sincronizarea între lovitura de stat și vâltoarea populară.

Noi n-am avut Revoluție. Am avut o răscoală a ne-mai-putiinței cuplată cu infernala mașinăriei de reformă a aparatului de stat din mers, autoritarian, sângeros (doar sângele coagulează un revoluționar) și spre o nouă orânduire. Nu una reprezentativă pentru dezideratele națiunii, cât pentru dezideratele sâmburilor din ea.

Nomenclatura a fost uzurpată de cercurile intime ale celor care în ultimii 10 ani ai comunismului au format, treptat, Statul din umbră, pregătit si format, treptat, să facă rocada.

Cât de relevantă pare, azi, preocuparea obsesională a unora cu plutocratia din spatele #rezist, fie ea existentă, relevantă ori ba.

Între fălcile dentate ale politicii de criză se mestecă vieți și destine, cu oameni prea mici să găsească o unitate și în principii, nu doar de interes.

Vin zile de mânie, furie, durere, dor.

Zile de aducere aminte.

Și nu, tovarăși, nu stați la locurile voastre.

Alo?” a scris Gabriel Diaconu pe Facebook. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News