Gabriel Dorobanțu a fost copil sărac. A rămas marcat de mirosul de pâine caldă la care poftea ca la tort: "Am avut puține jucării, părinții nu aveau posibilități"

A povestit în podcastul la care a fost invitat de curând despre un moment care l-a marcat profund și despre mirosul de pâine caldă care i s-a impregnat în piele, amintire care îl însoțește și astăzi. Acea experiență, simplă în aparență, a lăsat o amprentă de neșters în viața sa. Nostalgia pentru vremurile trecute îl ține și azi cu gândul la o  mare... tristețe:

„Tristețea de moment e că nu pot mânca pâine bună. Cred că s-a uitat gustul pâinii bune și al grâului. Aducea pâinea la patru dimineața, lumea lucra noaptea sau în schimburi și magazinul se deschidea la ora șase. Dimineața, până sus la noi în casă răzbătea mirosul de pâine și cea mai bună era cea neagră. Eu și acum tot pâine neagră mănânc. Ca o compensare a faptului că regăsesc măcar o fărâmă a copilăriei”, a povestit vedeta în emisiune.

Autobuzul de tablă, jucăria preferată care-l făcea să se simtă mai puțin singur

Gabriel Dorobanțu și-a adus aminte cu drag de una dintre cele mai îndrăgite jucării din copilărie: un autobuz din metal, cu capete de pasageri pictate pe geamuri, cam cum erau construite mai toate vehiculele de jucărie în comunism. Această jucărie simplă atât de simplă, cu roți care nici nu se învârteau, i-a rămas întipărită în memorie ca un simbol al micilor bucurii din acea perioadă. Și chiar dacă jucăriile nu erau cele mai grozave în acele vremuri, erau... totul pentru un copil.

„Am avut puține jucării, știu că părinții nu aveau posibilități să-mi facă orice bucurie. Știam să mă joc de unul singur, pentru mine când rămâneam fără mama, mă jucam de-a spectacolul. Îmi imaginam o scenă unde vin artiștii și unde sunt niște aplauze de început și eu eram și artistul și aplauzele. Eram copilul total. Îmi cream universul meu și asta m-a încurajat. Nu am fost singuratic sau introvertit, dimpotrivă. Cântând, eu zic că am reușit să aduc bucurie oamenilor”, s-a destăinuit Gabriel Dorobanțu în podcastul lui Adrian Artene.

"Mi-a luat mâinile și mi le-a sărutat"

Gabriel Dorobanțu spune că și-a iubit mama nespus de mult și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i îndeplini dorințele, însă nu a găsit niciodată curajul să o privească în ochi și să-i spună direct ce simte pentru ea. În locul cuvintelor nespuse, mama lui a făcut un gest care i-a rămas adânc întipărit în suflet, marcându-l pentru tot restul vieții.

”Mamei mele niciodată nu i-am spus te iubesc de față cu ea, pentru că eu am măsura cuvintelor. Și mi s-a părut că asta este un cuvânt pe care îl scrii și pe care-l citești. Dar un cuvânt pe care-l ai în suflet atât de bine întipărit nu ai cum să-l spui.

Însă ceea mi s-a părut senzațional a fost că mama, muribundă fiind. Eu într-o stare groaznică, pentru că fusesem internat în spital, și tocmai mă externasem și venisem cu grija că ea trăgea să moară. Atunci când m-am dus la pat la ea, mi-a luat mâinile și mi le-a sărutat. Asta mi s-a părut… Nu există mulțumire mai mare pentru un copil!”, a mărturisit artistul cu lacrimi în ochi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News