• Gabriela Firea, statuie pentru Frans Timmermans între roiuri de țânțari

Adevărul este că fostul ofițer de informații olandez, specializat în Uniunea Sovietică și perfect vorbitor de limbă rusă, ar merita o astfel de onoare. Domnia sa a avut tăria să arate celor care au avut timp să-l asculte că Estul și Vestul nu se vor amesteca decenii de acum încolo.

Lecție pentru estul Europei

Fără să vrea, Excelenţa Sa dl Timmermans a oferit acestă lecție Estului european. Câteva țări au înțeles foarte bine mesajul și au acționat în consecință. Este vorba despre Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia, sau așa-numitul Grup de la Vișegrad. România nu a reușit să înțeleagă mesajul și în consecință mai are de învățat, dar și de pătimit. Care este lecția oferită de distinsul domn: indiferent de realitățile, cultura, obiceiurile, particularitățile țărilor din Est, fiecare trebuie integrată într-o matrice stabilită de niște funcționari, în mod arbitrar, la Berlin sau la Bruxelles. Desigur că soluția nu a dat până acum rezultate nici măcar în vestul Europei. Grecia, Italia sau Spania nu s-au putut integra în pătrățelele desenate de Germania și țările nordice. Asta nu înseamnă că statele în cauză sunt mai puțin europene.

Marile tunuri, în statele cele mai avansate ale UE

Astfel, dl Timmermans a mers cu matricea statului de drept și a luptei anticorupție în estul Europei. Nu are importanță că tunurile cele mai mari - afacerea Betancourt, unde a fost găsită vinovată d-na Christine Lagarde, tocmai numită președintă a Băncii Centrale Europene, afacerea Volkswagen la care e pe cale să se adauge și afacerea BMW, și Daimler Benz, afacerea ING BANK, afacerea Siemens și, nu în ultimul rând, afacerea Deutsche BANK, toate însumând zeci de miliarde de euro și toate provenind din cele mai avansate state ale Uniunii Europene. Cu siguranță, corupția încetinește ritmul de dezvoltare al Estului mai puțin prosper. Inclusiv în România se poate constata lucrul acesta: românii care încep să se întoarcă în vacanță, acasă, o pot vedeaimediat ce sosesc la Borș sau la Nădlag. 

Poți combate corupția cu un sistem judiciar corupt?

Problema este că dl. Timmermans a ignorat în mod incredibil toate semnalele societății autentic civile care îi atrăgeau atenția că nu poți combate corupția folosind un tip de sistem judiciar chiar mai corupt decât clasa politică. Dl Timmermans, devenit cunoscut publicului din România, a ignorat toate dovezile privind abuzurile din Justiție, protocoalele dintre fostul SRI și Înaltă Curte, s-a opus încercărilor timide de a readuce în Justiție, prin lege, șansa de a se stabili adevărul și a se face dreptate. A ignorat miile de drame - oameni nevinovați, târâți ani de zile în anchete și procese, pentru a fi în cele din urmă declarați nevinovați de instanțele de judecată. Mai mult, nu s-a deranjat din cabinetul său să constate cum politicieni ai epocii Băsescu, personaje ce pot bifa liniștite toate capitolele corupției de nivel înalt, nu au fost deranjate în mod realde lupta anticorupție, în ciuda dezvăluirilor de presă.

Timmermans, animat de cele mai bune intenții

O bună parte a publicului din România a acuzat mereu Bruxellesul că are interese să închidă ochii în legătură cu ceea ce se petrece în țara noastră. Nu cred lucrul acesta. Fundamental, consider ca dl. Timmermans este animat de cele mai bune intenții, doar că atât înțelege dintr-o regiune întreagă, însemnând acum aproape o treime din Europa. Domnia sa și alții ca dânsul nu înțeleg că, încercând să facă bine, au făcut un rău mai mare. Nu înțeleg că nu poți privi procesele în mod mecanic. De altfel, domnia sa are o scuză, e la depărtare. Mulți responsabili de rang înalt din România nu înțeleg nici astăzi de ce, dacă bugetul pentru Sănătate s-a dublat, la fel și salariile medicilor, calitatea actului medical a scăzut, iar “ plățile informale” au rămas la același nivel, desigur indexate cu inflația așa cum au fost dintotdeauna în țara noastră. Orice tentativă de a atrage atenția Bruxellesului că greșește și împiedică România să construiască o Justiție cât de cât funcțională s-a lovit de reacția isterică a unor inși din politică, din magistratură, din așa-zisa societate civilă.

Antieuropenismul, propagandă goală

Timmermans era cât pe-aici să devină președintele Comisiei Europene. Opoziția puternică a statelor din Est i-a zădărnicit acțiunea. Sunt convins că nu a coborât în profunzime să înțeleagă de ce a provocat o asemenea reacție est-europenilor. Nici nu cred că o va face în anii care vin. Fiecare țară est-europeană, care a încercat sa-și apare interesele sau a încercat pur și simplu să spună Bruxellesului că greșește la anumite capitole, s-a izbit de acuza de antieuropenism și antioccidentalism. În treacăt fie spus, dreptul de a fi antieuropean face parte, culmea, din valorile europene. Acestea sunt atât de generoase încât persoanele, sau partidele, sau mișcările care se declară deschis împotriva Uniunii Europene nu sunt nici excluse, nici ostracizate de societate. De altfel, avem un exemplu semnificativ - Marea Britanie - care va ieși din Uniunea Europeană, dar asta nu înseamnă că nu rămâne o țară europeană. În România, este pur și simplu propagandă goală să acuzi un partid politic de antieuropenism. Acel partid ar mai putea lua, astăzi, la alegeri 15-20.000 de voturi cel mult. România are peste 4 milioane de oameni la muncă în Uniunea Europeană. Aceștia au în țară frați, surori, copii, prieteni. Pot acuza România de orice, dar nu de antieuropenism.

Noua conducere a Europei de la Bruxelles va intra, în perioada următoare, în pâine. În spatele politicienilor proaspăt numiți rămâne același staff tehnic care va încerca să introducă Estul în căsuțele artificial create de către Vest. Nu va reuși.

Vișegradul a câștigat respectul Occidentului

Prin opoziția făcută lui Timmermans sau lui Manfred Weber, câteva state, mereu aceleași - Polonia, Ungaria - și-au câștigat respectul Occidentului pentru felul în care știu să se apere, pentru felul în care își promovează interesele într-o Europă care nu poate fi decât unită pentru a face fata provocărilor globalizării. 

România a fost din nou pe nicăieri. Este adevărat că guvernul PSD-ALDE a făcut o treabă bună în timpul președinției rotative. Pentru că președintele Iohannis nu a negociat nimic pentru țara sa, niciun avantaj, nici măcar intrarea în Schengen cu aeroporturile și porturile, România nu va avea o voce puternică în Europa în viitorii 5 ani. Și aceasta este până la urmă o politică. România nu are nicio pretenție, România poate fi oricând un exemplu negativ pentru orice, fără ca autoritățile de la București să riposteze, România poate fi oricând exclusă din orice sau admonestată pe nedrept, fără ca publicul să reacționeze.

De ce merită Timmermans statuie

Și atunci de ce ar trebui o statuie la București pentru Frans Timmermans? Fiindcă domnia sa a arătat celor care au ochi să vadă exact locul României în Uniunea Europeană. Ne-a arătat baza de unde plecăm. Asta dincolo de discursurile frumoase sau întâlnirile costisitoare și care la sfârșit nu au niciun rezultat pentru țară. Din acest punct de vedere cineva ar trebui să-i mulțumească d-lui Timmermans, cetățean european care, în mod cinstit, ne-a spus că locul României de astăzi în Uniunea Europeană, este pe undeva pe lângă cușca câinelui. Nu cred că prezidențialele de anul acesta din România vor schimba și poziția Bucureștiului faţă de Bruxelles, sau, poate, cine știe, dl Cioloș va face minuni la Bruxelles ca lider al grupului Renew Europe, unde a fost instalat de însuși președintele Franței, Emmanuel Macron.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News