EXCLUSIV  Garcea și uniforma — o poveste cu final fericit? Ce înseamnă uzurparea de calități oficiale

Toate serialele enumerate parodiază polițiști.

A. CONTEXT. IPOTEZE DE LUCRU

În "Trăsniți în NATO", unul dintre protagoniștii seriei este un fost caporal. Chiorete Ilarie (Bogdan Dumitrescu) lucrează în poliție, unde a fost angajat datorită capacităților lui paranormale. Acesta a avut o relație cu Desiree, dar și cu Iuliana. În cele din urmă acesta are o relație cu Afrodita, care se sfârșește când Chiorete devine șef de secție.

Când acesta zboară cu prietenii săi în Spania, pe lângă rolul primit în telenovelă, este angajat la secția de poliție din Castellon, unde își întâlnește marea sa iubire, pe Cati, proprietara restaurantului "Mica Românie". Când "trăsniții" se reîntorc în România, Chiorete este reangajat la vechea secție, însă când Mateescu revine la conducere, iar Mușchiulică devine mâna lui dreaptă, Chiorete formează cu Poponeț "Frăția Petreușă", continuată când Sofica devine șefa lor.

În "Vacanța Mare", Mugur Mihăescu îl interpretează pe Garcea. Într-un interviu acordat fanatik.ro, Mugur Mihăescu amintește cum a inventat personajul și care a fost scopul: "Istoria e veche, a fost invenţia lui Radu Pietreanu, a fost un personaj de la el din comună, din Cărbuneşti. A fost mai întâi rol secundar, după care a devenit rol principal pentru că era îndrăgit de lume (...).

Mi-am propus să râd de prostie, asta a fost ideea personajului şi nu este o idee pur românească. Gaguri cu poliţişti avem de la Louis de Funes, înainte era Charlie Chaplin, toată lumea a avut acest personaj. Nu este un personaj pur românesc, este un personaj universal. Unul dintre modelele mele artistice, alături de Marin Sorescu, a fost Tudor Arghezi. Şi aşa cum el a creat din mucegaiuri, bube şi noroi, aşa am încercat eu să râd de prostie, crezând că va fi mai uşor de cunoscut şi mai greu de promovat, dar n-am reuşit să fac vreo schimbare în ceea ce priveşte prostia. Se pare că, pe lângă inteligenţa artificială, prostia naturală este mai puternică".

FOTO: Agerpres

B. CE ÎNSEAMNĂ UZURPAREA CALITĂȚII OFICIALE

Toate show-urile enumerate parodiază polițiști, după cum am spus. Dar mai e o componentă: toți polițiștii sunt îmbrăcați în polițiști. Există, de asemenea, arme false, audieri la "sediul" Poliției, arestări etc. Practic, acte de cercetare penală proprii polițiștilor judiciari.

Amintim că, potrivit art. 55 C. proc. pen., "Organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale își desfășoară activitatea de urmărire penală sub conducerea și supravegherea procurorului". De asemenea, potrivit art. 57 C. proc. pen., "Organele de cercetare penală ale poliției judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracțiune care nu este dată, prin lege, în competența organelor de cercetare penală speciale sau procurorului, precum și în alte cazuri prevăzute de lege".

Să aruncăm acum o privire asupra textului de lege care incriminează folosirea calităților oficiale (art. 258 C. pen.):

"Articolul 258. Uzurparea de calități oficiale

(1) Folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta funcționarului public care continuă să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârșite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani".

FOTO: Agerpres

C. JOCANDI CAUSA

Lămurindu-ne asupra posibilei infracțiuni, să observăm acum argumentele pentru care fapta de folosire a unei calități oficiale în seriale/emisiuni etc. nu ar putea "sta în picioare" în instanță.

În drept, o mare importanță este acordată elementului volitiv, mai simplu spus intenției. În dreptul penal, fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală. De asemenea, vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.

"Vacanța Mare" sau "Trăsniți în NATO" parodiază, într-adevăr, polițiști și comportamente ale acestora (situații imaginare), însă intenția nu ar fi aceea de uzurpare a calității oficiale, întrucât este o emisiune televizată. Nimeni nu iese în stradă, după ce se filmează emisiunea, pentru a dirija circulația. Nimeni nu merge apoi să aresteze etc. Aceste acte ar constitui, într-adevăr, infracțiunea de uzurpare a calității oficiale, dacă ar fi făcute fără drept și ar întruni condițiile constitutive ale infracțiunii enumerate în textul de lege.

Rolurile actorilor costumați în polițiști se află, astfel, sub semnul jocandi causa.

"Intenția mai are o latură care trebuie să fie detaliată. Există situații în care un act juridic este încheiat jocandi causa sau este vorba despre un act non-juridic (cu conotații în plan moral ori de pură complezență), adică actele de manifestare non-juridică a intenției. Exemplul cel mai frecvent menționat privește celebrele promisiuni politice. În principiu, același regim îl are și un Programul de guvernare. Totuși, Codul administrativ pare să confere Programului de guvernare propus de către Guvern și validat de către Parlament forța unui act juridic cu natură cvasi-normativă. Astfel, art. 16 alin. (1) C. adm. supune acțiunile Guvernului limitelor din Programul de guvernare, iar art. 253 și art. 279 transferă aceste norme și în sarcina prefecților. Iată că zona actelor juridice este destul de gri în multe locuri.

Un alt exemplu are în vedere relevanța distincției dintre acte și fapte juridice. Astfel, de exemplu, dacă un avocat avariază un autoturism în trafic în drum spre termenul de judecată, se pune problema dacă el a acționat ca un profesionist. Este evident că avocatul este un profesionist (al dreptului) și a cauzat accidentul în timp ce se afla în drum spre instanța la care își exercita profesia. Pe ce temei răspunde? Este evident că nu va răspunde ca un profesionist, căci profesia lui nu este să cauzeze accidente. Totuși, această distincție pare să creeze în continuare probleme în materia determinării competenței instanțelor specializate. Astfel, încă se mai consideră că o faptă ilicită comisă într-un context profesional atrage competența unui complet specializat", spune prof. univ. dr. Radu Rizoiu în Cursul de teoria actului juridic civil, publicat la Editura Hamangiu.

FOTO: Agerpres

D. PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ

Am selectat și două fragmente din hotărâri judecătorești (din baza de date Rejust) care amintesc cum acționează (sau nu) circumstanța jocandi causa.

1. "În considerentele hotărârii, Judecătoria X a reţinut, printre altele:

Astfel, inculpatul deşi nu a negat existenţa unor acte formale de ameninţare verbale care strict prin raportare la conţinutul lor semantic, aparent, ar putea fi caracterizate astfel, în continuare a asertat sau cel puţin a sugerat că acele manifestări verbale au avut în realitate un caracter ludic, jocandi causa, înscriindu-se în comportamentul şi relaţionarea tipică a părţilor, pe fondul relaţiilor de prietenie dintre acestea.

Inculpatul, de asemenea, a minimalizat semnificaţia incidentului, afirmând că a fost „o ceartă, am avut un mic conflict cu acesta, eram prieteni şi suntem în continuare prieteni”. Concordante cu afirmaţiile inculpatului apar declaraţiile persoanei vătămate, care fără o explicaţie pertinentă, a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, afirmând că acestea din urmă ar fi fost date sub imperiul unei emoţii puternice de furie.

În esenţă, prin declaraţia dată în faţa instanţei, persoana vătămată a minimalizat gravitatea incidentului şi a încercat o reordonare a derulării faptelor şi a implicaţiilor acestora, afirmând – în contradicţie flagrantă cu cele relevate în declaraţiile succesive anterioare - că incidentul s-a înscris în linia relaţiilor normale dintre părţi, semnificaţia acestuia fiind amplificată în mod artificial pe fondul stării de nervozitate indusă bunicii părţii de împrejurarea că inculpatul venea în mod repetat la domiciliul acestora în stare de ebrietate, că ameninţările proferate nu au avut caracter serios, fiind o uzanţă între părţi să se înjure şi să se ameninţe reciproc în mod ludic şi că incidentul nu a fost de natură să-i genereze o stare de temere.

Partea vătămată şi-a retractat şi afirmaţiile anterioare referitoare la împrejurarea că inculpatul ar fi executat un foc de armă în direcţia sa, afirmând că, dimpotrivă, acesta a fost în direcţie opusă celei în care se afla partea şi a încercat o atenuare a acuzaţiei referitoare la orientarea actelor de ameninţare spre determinarea părţii la restituirea unei sume de bani, invocând că inculpatul s-a limitat a menţiona nerestituirea sumei de 100 de euro ca temei al unei imprecaţii adresate părţii.

Instanţa a înlăturat însă ca nesincere aceste declaraţii, ca fiind lipsite de verosimilitate - neoferind o perspectivă coerentă şi credibilă asupra elementelor factuale şi desfăşurării evenimenţiale privind incidentul ce face obiectul prezentei cauze şi ca fiind contrare ansamblului probatoriului administrat în cauză".

2. "În privinţa obiecţiunilor formulate de inculpat judecătorul de cameră preliminară urmează a le respinge ca neîntemeiate având în vedere următoarele argumente:

Prin cererea formulată, inculpatul, prin apărător ales, a învederat faptul că actul de sesizare este lovit de nulitate absolută, întrucât la filele 10 și 18 dup, declarațiile de suspect, respectiv de inculpat nu sunt semnate de către inculpat, ci sunt false.

Cu privire la acest aspect, judecătorul de cameră preliminară reține faptul că inculpatul nu a adus nicio probă în acest sens, mulțumindu-se a susține cele menționate chiar și în fața judecătorului. Astfel, cele invocate de către inculpat nu se coroborează cu nicio altă probă, acesta oferind un specimen de semnătură în fața completului și a apărătorului ales, semnătură ce nu indică vreo urmă de îndoială cu privire la falsificarea celor aflate pe declarațiile de suspect, respectiv de inculpat.

Mai mult decât atât, judecătorul de cameră preliminară reține că la o analiză succintă a semnăturii inculpatului aflată pe dovada de primire a citației pentru termenul prezent (f. 3 dcp) se poate observa că aceasta coincide cu cele aflate pe declarațiile sus menționate.

Nu în ultimul rând, judecătorul reține faptul că apărarea făcută în acest sens este una jocandi causa, având în vedere lipsa unei plângeri penale în acest sens, inculpatul, prin avocat ales, învederând faptul că nu a procedat la un asemenea demers, ce ar fi fost lesne de înțeles în cazul unei fapte penale de asemenea gravitate ca cea invocată de către inculpat".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News