Gelu Duminică, dezvăluire dintr-o vacanță în România: UMILIT! Când aud astfel de sintagme, zicători, glume, mă BLOCHEZ

"Acum câțiva ani am decis împreună cu prietenii mei să facem vacanța de vară în România. Resortul, unul cu regim all-inclusive din Venus, organiza, urmărind modelul turcesc, în fiecare seară mici evenimente artistice pentru clienți. Într-una din seri a fost, printre altele, o trupă de dans ţigănesc formată numai din români: femeile dădeau lasciv din fund, bărbaţii purtau cămăşi roşii şi tropăiau de ziceai că s-a mutat strâmtoarea Bosfor la Saturn.

Bărbaţii încântaţi făceau poze la dansatori (eu cred că mai degrabă la dansatoare), gândindu-se cum le-ar sta între gagicile alea. La un moment dat și-a facut aparitia și “țiganca focoasa” care a venit pe la toate mesele performând ceea ce se dorea a fi belly-dance. Când a venit la noi la masă, eu m-am uitat ca prostu’ la ea și nu am schitat nici un gest, pentru că eram confuz: ori o face pe ”țiganca”, ori pe ”arăboiaca”. Așa că, împreună cu prietenii mei, am hotărât că e româncă și ca face ce o duce capul pentru a câstiga un ban cinstit", a povestit Gelu Duminică, pe pagina de Facebook.

"„Avem indieni în oraşul nostru?” / În cazul în care aş fi avut un copil, acesta ar fi riscat să se simtă umilit"

"A doua seară a fost stand-up comedy. Un tip încerca să spună chestii pe care le considera haioase fără a reuşi însă să provoace reacţia dorită decât la foarte puţini din cei aproximativ 200 de turişti prezenţi în sală. Începe gluma aia cu aparatul GPS a cărui voce este în dialectul ardelenilor, a moldovenilor sau a oltenilor. Am mai văzut-o pe Youtube şi cel care o pune în scenă acolo avea, clar, mai mult har decât tipul acela. La un moment dat, „cu riscul de a deveni rasist“, tipul cu stand-ul ne întreabă: „Avem indieni în oraşul nostru?”.

Nimeni nu se prinde la ce se referea omul, aşa că răspunsul este „nu”. Insistă comediantul în a primi un răspuns pozitiv şi ne face să realizăm că, de fapt, omul nu se referea la indienii din India şi nici la cei din America de Sud, ci la ţiganii autohtoni. Bineînţeles că vocea GPS-ului în „dialectul indienilor” este cu un accent considerat specific şi face trimitere la „furt”, „poliţie”, „pirande” şi „puradei”.

Unii puşti din sala încep să râdă. Mă simt aiurea la gândul că, în cazul în care aş fi avut un copil, acesta ar fi riscat să se simtă umilit pentru singura vină că aparţine etniei romilor. Mi-am adus aminte de momentul în care a trebuit să-i explic unei nepoate de-ale mele, atunci când am luat-o de la grădiniţă, că noi nu furăm copii şi că „dacă nu stai cuminte, vine ţiganul şi te fură“ e doar o prostie rasistă spusă de una dintre mamele colegilor ei.

Nu am reuşit destul de bine, pentru că la un moment dat, după ce a auzit exact aceeaşi sintagmă de la altă mămică, ne-a considerat mincinoşi, punând în practică ceea ce o învăţasem acasă şi anume că dacă aude acelaşi lucru de la două persoane diferite, să se gândească bine dacă nu cumva ceea ce spun acei oameni este şi adevărat", a completat el. 

"Un prieten îmi povestea cum a trebuit să facă faţă unei crize de panică a băiatului său în momentul în care a auzit cântecelele galeriei Stelei la un meci cu Rapid"

"Acum ceva vreme, un prieten îmi povestea cum a trebuit să facă faţă unei crize de panică a băiatului său în momentul în care, conştient fiind de apartenenţa sa etnică, a auzit cântecelele galeriei Stelei la un meci cu Rapid.

„Am avut şi vom avea mereu/ Boală pe ţigani” şi „Mori, ţigane!” au, pentru un puşti de 6 ani, doar sensul denotativ, subtilităţile fiindu-i străine. Puştiul a avut nevoie de consiliere de specialitate aproape un an pentru a înţelege că cei din jurul său nu îi sunt duşmani şi că nimeni nu îi vrea răul. Ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns, a si renunţat să mai ţină cu Steaua. De fapt, a renunţat în a iubi fotbalul cu totul.

Gluma (bancul, snoava etc) nu face decat să scoată în evidență anumite etichete pe care cel ce este subiectul povestioarei le poartă în viața coditiană. Eu însumi, când aud astfel de sintagme, zicători, glume, etc, mă blochez și mă gândesc cum ar trebui să explic copiilor din jur că ”așa e vorba populară” și că ar trebui să zâmbească atunci când, de fapt, îi doare. Vă rog să reflectați înainte să spuneți ceea ce am fost invățați să spunem despre ceilalți! UNELE CUVINTE PROVOACĂ DURERE ȘI ÎNTĂRESC STIGMA!", a încheiat Gelu Duminică. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News