EXCLUSIV  Generalul Averescu – basarabeanul care a pus umărul la Unire

În numărul 15 din România Nouă, apărut la Chișinău  în 7 Februarie 1918,organul de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor, condus de Dr. Onisifor Ghibu în calitate de director și de Dr. Ion Mateiu ca Prim-redactor, este publicat un articol elogios la adresa lui Alexandru Averescu. În articol se insistă pe originile basarabene ale generalului, considerat o figură atipică pentru viața politică a României interbelice. Acesta era născut în satul Babele, lângă Ismail, regiunea Odesa, azi în Ucraina.

„Alexandru Averescu 

Omul cel mai popular din România, ostașul cel mai chibzuit și cel mai viteaz din oastea românească, generalul cel mai iubit de soldații săi este basarabeanul Alexandru Averescu.

Astăzi a ajuns la cea mai înaltă dregătorie a Statului român și în zilele cele mai hotărâtoare a neamului românesc el este președintele sfatului miniștrilor din România.

Românii din Basarabia trebuie să se mândrească și să aibă încredere în viitorul țării lor, prin faptul că un fiu de Român din ținutul Ismailului este capul trebilor statului frățesc, România.

Potrivirea această este istorică, deoarece chiar în zilele când oastea românească face scut Basarabenilor pentru a-și alcătui o viață națională și a-și croi o altă soartă, ajutați de frații lor de peste Prut, în fruntea treburilor întregei Românii este un basarabean, iubit, ascultat de întreaga suflare românească.

Președintele ministerului român este în același timp fiu al poporului și un democrat încercat. Numirea lui de către Craiul României este chezășie că legea pentru împroprietărirea țăranilor va fi adusă la îndeplinire în totul, precum și legea pentru alegeri cu vot obștesc, tăinuit, deopotrivă și deadreptul.

Alexandru Averescu a eșit din rândurile ostașilor mici și datorită însușirilor sale frumoase s’a ridicat până la gradul cel mai înalt în armată. In tot răsboiul el s a arătat foarte viteaz și prin iscusința sa rară a fost în stare să câștige, cu ostașii săi, biruințele slăvite împotriva Germanilor, pe cari i-a zdrobit astă vară în văile Moldovei. Iar acum prin numirea lui ca Președinte al sfatului miniștrilor români a ajuns la cea mai înaltă treaptă a Statului. Este doar o chezășie, că acela care în tot timpul răsboiului a stat nedespărțit de soldații săi pe front, împărtășind toate greutățile răsboiului, ajuns la cea mai înaltă dregătorie, cu siguranță că va veghea ca pământul după cum hotărăște legea, să fie dat soldaților săi țărani.

Țăranii basarabeni cu încredere dar să privească în soldații români conduși de iubitul lor general Averescu, care fiind democrat și basarabean va fi cel dintâi care la va apăra drepturile și sloboseniile.

Români din Basarabia, mândriți-vă și aveți încredere în fratele vostru generalul Averescu.

                                                                                                M. Chilianu”

Notă: Alexandru Averescu (n. 3 aprilie 1859, Babele, Principatele Unite – d. 2 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului) membru de onoare al Academiei Române din iunie 1923 și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

Viața sa politică nu a fost lipsită de tensiuni. În primul rând, Alexandru Averescu a fost loial casei regale și s-a luptat să-și păstreze popularitatea pe treptele cele mai înalte în fața declinului. A fost prețuit de către regele Ferdinand. Când regele se afla pe patul de moarte l-a chemat pe Averescu la el ca să-i vorbească: „Averescu, multe s-au spus între noi; de mult însă n-am mai crezut nimic rău despre tine. Îți fac această mărturisire ca să intru ușurat în groapă”. În anul 1930 generalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu sunt ridicați la cel mai înalt rang: mareșal al României, din dispoziția regelui Carol al II-lea. Spre finele vieții sale, bătrân și bolnav, se retrage din viața politică. Moare în octombrie 1938 la București. A fost membru de onoare al Academiei Române.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News