Cercetătorii de la Universitatea din Southampton din Marea Britanie au demonstrat încă o dată capacitățile incredibile de stocare ale cristalului lor de memorie în cinci dimensiuni (5D), de data aceasta gravând în structura sa o secvență reprezentând genomul uman modern complet.
Tehnologia în sine nu este tocmai nouă, deși nu a încetat să fie impresionantă. Până în 2011, inginerii au perfecționat metode de utilizare a impulsurilor lungi de femtosecundă de la un laser pentru a crea goluri la scară nanometrică într-un material sticlos format din dioxid de siliciu, scrie Science Alert.
În funcție de cantitatea de energie depusă în acest gol, se pot crea diferențe în spații.
Poziția tridimensională a structurilor la scară nanometrică, împreună cu dimensiunea și orientarea lor, permit stocarea datelor 5D. Cu goluri de 20 de nanometri diametru, cel mai mare dintre aceste cristale de memorie se pretinde a fi capabil să dețină sute de terabiți de informații.
Și spre deosebire de chimia instabilă a benzii magnetice sau de coloranții fotosensibili din discurile compacte, aranjamentul moleculelor pe bază de siliciu și oxigen nu este influența de timp, indiferent de vicisitudini. Fie că e înghețat, lovit sau încălzit la 1.000 de grade Celsius, acele găuri vor fi în continuare citite de echipamentul potrivit.
Datele pot fi citite folosind un microscop optic și un polarizator. Modelele imprimate pe discul 5D apar diferit în funcție de unghiul de vedere și de mărirea microscopului cu care este vizualizat.
În teorie, materialul ar putea sta la temperatura camerei timp de multe miliarde de ani și poate rămâne mai mult sau mai puțin intact, dovedindu-se mai robust decât orice altă metodă compactă de stocare a datelor inventată până în prezent.
Lucrând cu compania de tehnologie ADN Helixwork Technologies, cercetătorii de la Universitatea din Southampton au încorporat o secvență de aproximativ 3 miliarde de litere reprezentând un genom uman într-un singur cristal, totalizând aproximativ 800 de megaocteți de date.
Cristalul de memorie rezultat a fost ascuns de atunci în arhiva Memoria omenirii din Austria, alăturându-se sutelor de volume ceramice inscripționate, depozitate în vechea mină de sare pentru generații îndepărtate.
Dacă o astfel de înregistrare ar putea fi folosită de orice fel de inteligență avansată pentru a resuscita Homo sapiens – sau orice altă specie pe care am dori să o salvăm – este foarte speculativ, pe baza stării noastre actuale de cunoștințe.
„Știm din munca altora că materialul genetic al organismelor simple poate fi sintetizat și utilizat într-o celulă existentă pentru a crea un specimen viu viabil într-un laborator”, spune liderul echipei Peter Kazansky, fizician optic la Universitatea din Southampton.
„Cristalul de memorie 5D deschide posibilități pentru alți cercetători de a construi un depozit veșnic de informații genomice din care organisme complexe precum plantele și animalele ar putea fi restaurate dacă știința o permite în viitor”, adaugă el.
Pe lângă faptul că tehnologia ar putea fi utilă în readucerea la viață a omului, dacă un cataclism ar lovi Pământul, tehnologia s-ar putea dovedi neprețuită chiar și în viitorul apropiat.
Cu doar patru ani în urmă, omenirea a produs aproximativ 64 de zetabiți de date, reprezentând totul, de la seriale Netflix la clipuri TikTok, de la articole uimitoare la bârfe de pe Facebook. Anul acesta ar putea atinge aproape 150 de zetabiți – o tendință explozivă care nu arată niciun semn de încetinire.
Toate aceste date s-ar putea dovedi utile în deceniile următoare, necesitând metode ieftine, robuste și cu consum redus de energie pentru a împacheta o mulțime de informații în cel mai mic spațiu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu