George Enescu, omagiat în mai multe orașe din țară, prin primul film artistic dedicat lui

La 70 de ani de la trecerea sa în eternitate, George Enescu va fi omagiat în mai multe orașe din țară, prin primul film artistic dedicat lui - "Enescu, jupuit de viu", în prezența regizorului Toma Enache. Astfel, proiecții ale filmului vor avea loc la Ateneul Român (25 februarie), Opera Națională din Timișoara (19 martie), Opera Națională din Cluj (31 martie) și Opera Națională din Iași (5 mai).

În deschiderea fiecărui eveniment publicul va avea ocazia să asculte vocile unor soprane de renume mondial ca Elena Moșuc, Antonela Barnat, Diana Țugui și Veronica Anușcă, acompaniate de virtuozi ai pianului precum Leonard Bonea, Gergő Nagy, Adina Alupei și Alexandru Burcă.

"Aceste proiecții speciale, organizate de producătorii executivi ai filmului Martha Maria Mocanu și Elena Enache, sunt un omagiu adus lui George Enescu și o oportunitate unică de a redescoperi viața și opera sa prin intermediul unui film cu 40 de premii internaționale și singura producție românească premiată internațional la categorii precum cel mai bun film, regie, scenografie, costume, coloană sonoră, muzică originală, actori în rol principal, actori în rol secundar, imagine, producător, premiul publicului, premiul special al juriului, premiul pentru realizări remarcabile în cinematografie", se arată într-un comunicat de presă.

Regizorul Toma Enache: Am intuit că Enescu poate, și cu povestea lui de viață, pe lângă muzica lui, să dea o stare de spirit românilor

„Este o onoare să ai șansa să faci primul film artistic dedicat unui astfel de om. Am intuit că Enescu poate, și cu povestea lui de viață, pe lângă muzica lui, să dea o stare de spirit românilor. Le mulțumesc spectatorilor din întreaga țară că vin să vadă filmul dedicate lui Enescu. Mă bucur că au înțeles demersul regizoral și rostul acestui film. Le mulțumesc pentru aprecieri și mesaje. Au demonstrat că arta cinematografică are cu adevărat puterea de a emoționa și de a uni sufletele care vibrează pe aceleași note. Așa cum spunea Enescu, "în artă trebuie să vibrezi tu însuți și să-i faci și pe alții să vibreze". Cred că am reușit acest lucru”, a declarat regizorul Toma Enache.

Părerile criticilor de film

Criticii de film au explicat de ce filmul "Enescu, jupuit de viu" este atât de special, fiind numit o "bijuterie cinematografică".

„Este un film care face paradigmă aparte de majoritatea producției românești. Regizorul Toma Enache l-a dedicat, într-un gest recuperator, îndelung așteptat – mai bine de jumătate de secol – geniului muzicii românești. Un film cu ramificații profunde („Nadir latent! Poetul ridică însumarea / De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi…”), viscontian elegant, cu o excepțională știință a compoziției cadrului, o distribuție fără cusur și cu respect firesc pentru istorie, pe care se cade să îl apreciem tocmai pentru că rar îl mai întâlnim practicat în vreun demers cultural. (…) Enescu, jupuit de viu ar fi un film biografic, de n-ar fi cu mult mai mult, un edificiu cinematografic alcătuit din planuri întrepătrunse, revelatoare psihologic, social, artistic… Enescu, jupuit de viu ar fi un film biografic, de n-ar fi o adevărată călătorie inițiatică. Cu baghetă de magician, nu doar cu bagheta dirijorului, Enescu „trezește muzica sufletelor noastre” – așa cum spunea Regina Maria – nu doar muzica în sufletele noastre. Pentru că a trăit incandescent spre a crea strălucitor”, a spus Marina Roman, critic de film, pentru Revista Culturală Leviathan.

„Un biopic îndelung așteptat.(…) Ca şi în cazul alegerii interpretei pentru rolul Marucăi, pentru Enescu, regizorul a ales un actor cunoscut mai degrabă pentru rolurile sale de pe scenă, Mircea Dragoman, „titular” la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. El a preluat sugestia majoră transmisă de regizor, aceea a bunătăţii fără margini a personajului şi a mizat mult pe limbajul microfizionomic şi corporal (privirea de un verde intens şi silueta înaltă). Desigur, fanii muzicii lui Enescu se vor simţi răsplătiți să asculte multe fragmente din creaţia simfonică a compozitorului, dar și din opera sa Oedipe. Mai ales că muzica este interpretată, la un nivel înalt”, este de părere Dana Duma, critic de film. 

„Cred că l-am înțeles în sfârșit pe George Enescu, după ce am urmărit cele două ore de film. (…) Atenția la detalii în privința costumelor și scenografiei nu trece neobservată, iar momentele cele mai intense generează un vibe eclectic între cinema și teatru, au strălucirea unor explozii, părând uneori supranaturale. Este greu de găsit în cinematografia modernă atât de mult respect pentru spiritul narațiunilor clasice. Stilul și atmosfera filmului ne amintesc de marii maeștri ai cinematografiei italiene sau germane. Toma Enache nu face compromisuri în căutarea excelenței”, a spus criticul de film Gustavo Coletti pentru Times of Cinema.

„Am văzut Enescu, jupuit de viu de două ori. La un film publicul este cel mai bun barometru. Nu contează ce se va scrie, ce se va posta ulterior pe conturile de Social Media, acolo în sală, sub anonimatul întunericului, măștile cad și se contorizează valoarea. Când oamenii nu-și pot desprinde privirile din ecran, când uită de telefoane, e semn că Enescu, jupuit de viu a învins blazarea maturității și nerăbdarea tinereții. Am văzut oameni ștergându-și pe furiș o lacrimă și tineri care i-au spus lui Toma Enache: „Nu am crezut vreodată că în România se va face un astfel de film”, spune Emilia Chebac.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News