Georgeta Filitti, istoric, despre o clădire emblematică din București: E o anume decădere care e tare supărătoare. Și personalul e cumplit de plictisit

Ce s-a ales de Palatul Cantacuzino? Georgeta Filitti: „E o anume decădere, o anume urâțire, o anume neglijență, care e tare supărătoare.”

„Palatul Cantacuzino, de pe Calea Victoriei. Dar aici afecțiunea și admirația mea pentru clădire se împletesc cu imensă durere. Imensă durere, pe care o porți așa, ca o rană nevindecabilă. În 1967 Maruca Cantacuzino a lăsat această clădire să fie transformată în Muzeul Muzicii „George Enescu”. Or acolo s-a instalat pe trei sferturi din clădire, Uniunea Compozitorilor. Este o instituție care poate să stea foarte bine într-un bloc care nu are nimic de a face cu Palatul, dar care totuși stă acolo. La un moment dat am fost în situația să fac o monografie a muzeului, a clădirii, nu am avut acces în spațiile controlate de Uniunea Compozitorilor.

E o anume decădere, o anume urâțire, o anume neglijență, care e tare supărătoare. Și personalul chiar de la muzeu este cumplit de plictisit, dar cumplit de plictisit. Și pe mine mă doare o dată în plus pentru că bărbatul meu era nepotul Nababului. Și îmi povestea, copil fiind, sigur că se juca pe acolo și un copil nu face numai fapte bune, erau tot felul de aiureli din astea, îl scapi la 5 ani, la 6 ani, din grijă, din supraveghere, și se duce la bucătărie, găsește un boț de mămăligă, îl lipește pe chipul cuiva de acolo, de pe pereți. Îi face mare plăcere să găsească gândaci, pe care îi înșiră pe o ață și ăia dau din aripi.

Taică-su îi spune: „Nu e voie să chinui niște făpturi”. Dar lui îi place așa de mult mișcarea asta convulsivă a gândacilor, și repetă figura. Și atunci a fost prima dată când taică-su i-a tras o palmă. Eh, palma i-a folosit, știți... nu, nu, nu, nu fac elogiul bătăii, dar mai trebuie puțin îndreptate lucrurile”, a zis Georgeta Filitti la podcastul Avangarda cu Ionuț Vulpescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News