EXCLUSIV  Greutatea de a fi mamă în România. Aluziva: Cunosc femei care s-au întors din concediul de maternitate și le-au fost oferite poziții mai slabe decât înainte

„Din anumite puncte de vedere, cred că sunt privilegiată pentru că reușesc să am o carieră care îmi place care îmi pune pâinea pe masă, dar care, în același timp, îmi oferă o anumită flexibilitate. Pe de altă parte, bineînțeles că am învățat și am muncit ca să ajung în punctul ăsta. Însă, de aici vine și partea mai tristă - să înțelegem că nu toți oamenii se nasc într-un context de șanse favorabile, pentru ca ei să poată ajunge în punctul în care sunt eu acum. Și atunci, o primă chestiune la care mă gândesc este ca persoanele care se află în poziții de privilegiu să întindă o mână către celelalte persoane, care nu sunt bine.

De aceea eu fac ceea ce fac. Vreau să dau înapoi comunității și de aceea mi-am înființat un ONG și ajut, în măsura în care știu și pot, cât mai mulți oameni. Pe de altă parte, ne întrebăm unde e statul în situația asta și unde sunt instituțiile care să ajute femeile care se chinuie să echilibreze cariera și fața de familie. Eu chiar am vorbit la un moment dat despre asta, într-un video pe Youtube, pentru că este o întrebare pe care o primesc super des - „Aluziva, cum reușești să echilibrezi viața de mamă și viața de carieră?”. Iar eu sunt ceva de genul - „bărbații de ce nu primesc, frate, întrebarea asta?”. Cumva pare că ei pot, pur și simplu, să devină părinți. Spun asta în general, pentru că nu sunt misandră. Dar asta ne zice foarte multe despre așteptările de la femei în societatea în care trăim. Cunosc situații cu femei care s-au întors din concediul de maternitate și le-au fost oferite poziții mai slabe decât înainte, la aceeași companie, pe motiv că „trebuia să demonstreze” iarăși. Păi ce să mai demonstreze, ele uitau cum să fie specialiste în HR, de exemplu? Sunt și situații în care te întreabă la interviul de angajare dacă ai de gând să faci copii. Dar pe bărbați de ce nu-i întreabă?

Femeile trebuie să facă un efort pentru a fi mame și femei de carieră. Este un soi de handicap cu care femeile pornesc pe drumul ăsta de a fi mame. Se gândesc că e un efort să le facă pe ambele. Deci o primă chestiune ar fi să ne ajutăm între noi, iar o a doua chestiune ar fi să fim un pic mai vocale, în așa fel încât și societatea să se schimbe și să se adapteze. Pentru că pe vremuri, într-adevăr, cele mai multe femei stăteau din alegerea lor acasă cu copiii. Mă rog, acest ”stat cu copilul” e foarte relativ, pentru că nimeni nu stă, ci face treabă prin casă. Însă alegeau să fie casnice, pentru ca bărbatul să aducă bani în casă, să meargă la serviciu. Dar acum sunt familii unde sursa principală de venit în casă e prin femeie sau familii în care bărbații își iau concediu de creștere. Tot în aceeași măsură sunt familii unde părinții merg amândoi la serviciu, iar copilul e dat la creșă. Sau familii unde ambii părinți stau acasă, pentru că le permite statutul financiar. Deci dinamica din interiorul unei familii s-a schimbat și diferă, însă lumea a rămas axată pe realitățile de acum 100 de ani.

De aici vin foarte multe comentarii nașpa pe care le-am primit pe Youtube, de-a lungul timpului, de genul - „nu te mai plânge că ți-e greu, pentru că bunica a crescut 7 copii pe vremea războiului, când nici scutece nu avea”. Iar reacția mea e ceva de genul - „și ce vrei să spun? Îmi pare rău pentru bunica ta, pentru că sigur i-a fost groaznic”. Acum nu ne comparăm. În timpul ăsta s-au schimbat și pericolele. Acum sunt alte pericole decât în urmă cu 100 de ani. Am înțeles, nu existau scutece în urmă cu 100 de ani, dar acum sunt zeci de mii de mașini care trec pe oră printr-o intersecție. Pe vremurile ălea treceau trei căruțe. Nu a devenit mai ușor să devii mamă, în zilele noastre.

FOTO: Facebook.com/Aluziva.ro

Aluziva: Eu îmi doresc, ca feministă, ca fetele mele să aibă exact aceleași șanse precum băiatul meu

„E foarte complicată ideea asta de „girl boss”, pentru că, până la urmă, ce ne dorim noi, în general, ca specie umană, e să fim bine. Trebuie deci să vorbim despre egalitate de șanse. Nu orice femeie își dorește să fie șefă la corporație, pe de altă parte, atunci când aveam 16 ani, abia așteptam să cresc și să fiu mamă. Eu îmi doream să fiu mamă, mie îmi place să stau acasă cu familia și să le pun copiilor de mâncare, să-l aștept pe soțul meu cu pui în cuptor și să stăm împreună. I love that! Știi unde e problema? Unde nu mi se dau opțiuni. Că despre asta este vorba.

În treaba asta cu feminismul, da, este o pantă, pentru că orice lucru, oricât de bun ar fi el, are și extreme. A fi feministă nu înseamnă că îți dorești neapărat numai poziții de conducere și funcții care să te plaseze deasupra altora. De fapt, a fi feministă înseamnă că vrei ca oamenilor să le fie oferite aceleași oportunități. Pur și simplu să ai opțiunile la îndemână. Să vrei să ai o educație sau să nu. În lumea aceasta există femei care își doresc educație, dar nu au acces la ea, din sărăcie sau din cauze politice sau religioase. De fapt despre asta e vorba în feminism.

Eu am un băiat și două fete. Eu îmi doresc, ca feministă, ca fetele mele să aibă exact aceleași șanse precum băiatul meu, pentru simplul fapt că s-a născut băiat alb în Europa. Din ceea ce am citit până acum (din punct de vedere sociologic) dar și din ceea ce am văzut, cel mai puternic „animal” de pe planetă este bărbatul alb și heterosexual. Asta arată statisticile, nu o spun eu neapărat. Atunci da, a fi feministă nu înseamnă a fi „girl boss”. Este și o presiune foarte mare pe care o punem pe noi încercând să facem asta. Și eu am avut această tendință, pentru că îmi doream să las ceva în urma mea. Poți face asta doar muncind până nu mai poți, până atunci când lucrurile se așează, iar atunci poți să te mai liniștești.

Însă sub nicio formă nu e ok să vezi feminismul doar ca pe ceva de conducere și de a fi deasupra altora, cel puțin asta cred eu, lumea e împărțită. Eu cred în echilibru și în egalitate de șanse de fapt”, a mai precizat Aluziva.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News