Hartmann, după ce activiștii de mediu au atacat cu supă tabloul lui Van Gogh: Așa arată lumea barbarilor post industriali

La ora 11 din dimineață, la celebrele Galerii Naționale din Londra, doi tineri plini de ideologie, dar fără alfabet învățat, au aruncat cu supă peste celebrul tablou ”Florile soarelui”, al numai puțin celebrului Vincent van Gogh. În posesia galeriei londoniene se află a patra versiune pictată, exact cea pe care Gauguin o va vedea în casa pictorului.

O operă cu greu trudită la finalul secolului XIX, tocmai datorită cromaticii sale deosebite. Galbenul lui van Gogh este obținut de alchimia luminii, dintr-un anumit minut al unei exacte zile de toamnă. Ochiul artistului a surprins acea nuanță și va reface de zeci de ori tensiunea coloristică a subiectului (se cunosc cel puțin cinci versiuni ale sale, legenda spune ca alte versiuni au fost arse din furia aproape patologică de către creatorul lor) pentru a reda exact acel minut de galben, unic și definitoriu. Exact ca în marile temple ale Egiptului antic, construite să slăvească un moment unic astronomic dintr-un an, așa si această operă arată lumii un galben de o secundă din viața vegetală a planetei noastre.

Este un ciclu demonic absolut, cunoscut numai lui van Gogh care se închide prin imaginile unei lumi florale (floarea soarelui) repetate la nivel de model cromatic obsedant. Exprimă delirul creației, dezordinea lumii goghiene și aproape explozia spermatică a limbajului pictural. Până și cuțitul este folosit pentru a împlânta pânza albă cu creația pictorului. Oricât am detesta virulența șerpească a tijelor de floarea soarelui, oricât am ceda dreptul la unghi drept a lumii umane unei săbii virulent industriale a lumii moderne, ascunsele cromatici ale acestei secvențe creatoare ne introduc în lumea unor patologii vegetale pe care ochiul obișnuit al omului nu le poate vizualiza.

Van Gogh a perceput acest dezmăț al culorii și luminii, ordonând și oferind epocă, timp și exactă secundă haosului alchimic din civilizația vegetală. Prin pensula sa genială, ca orice om pe această planetă, van Gogh a cerut timpului să decidă logica de fier a evoluției și nu dictatului haotic creator al universului. Omul subjugă, prin van Gogh, dezordinea, o aranjează în marile cămări ale ceasornicului civilizator, pictura devenind nu numai chinga revoluționară dar și tic tacul acelor ascuțite. Prin victoria creației umane asupra origiasticei ilogici a luminii, Van Gogh mărșăluiește inexorabil spre cicluri de pictură care oferă ordine și disciplină. Și tocmai această victorie a omului modern asupra anarhiei creatoare, exprimată de celebrul tablou, a fost victima barbariei ecologice.

Fără rușine, acești barbari care s-au bucurat de curent electric și apă caldă, s-au bucurat de privilegiul democrației de a urla in universități și de a își înjura profesorii, exact aceste aschimodii biologice au încercat distrugerea uneia dintre cele mai valorase opere de artă ale umanității.

Poliția a intervenit, tinerii au fost arestați sub acuzații minore și perfect inocente, presa a aruncat știrea pe ultimul loc. Nesimțirea unei generații care și-a pierdut busola nu a primit fizic nici măcar o palmă. Probabil că acei doi indivizi vor fi eliberați de un judecător progresist/woke, care va spune că obiectivul acelor doi huligani scelerați nu a fost să distrugă o operă de artă ci sa atragă atenția asupra poluării mediului cu petrol. Acei doi sunt produsul cultural amoral, sunt degenerarea biologică și filosofică a tocmai epopeii civilizaționale provocate de către era petrolului.

Datorită civilizației aduse de petrol, acești tineri există astăzi. Altfel, unul dintre ei nu ar fi supraviețuit primilor cinci ani de viață (conform statisticilor medicale ale epocilor pre industriale), iar altul ar fi trăit printre șobolani, în cel mai bun caz într-o casă fără geamuri dacă nu direct cu câinii în noroiului ulițelor puturoase ale istoriei umane. Vor fi duși, ca eroi ai ticăloșeniei din zilele noastre, într-o pușcărie cu curent electric și un pat, tocmai datorită utilizării petrolului. Vor polua aerul și lumea cu ideologia lor, purtați de mașini care folosesc petrol. Iată adevărul crud al analfabeților pe care i-am crescut și pe care umanitatea îi proslăvește ca fiind mirabila corolă de minuni a evoluției rasei umane. 

Cruzi din naștere, mancurtizați de lipsa de cultură și educație, acești misecuviniști sunt un zero barat pentru progresul lumii. Ei nu există pe scara evoluției rasei umane. Ei reprezintă regresul umanității moderne aflate într-o degringoladă a ideilor, a valorilor și a direcției morale.  După gestul făcut de cei golani, bineînțeles a apărut declarația lor, înregistrată de vizitatori, pe celebrele telefoane mobile care încorporează exact mult hulita molecula de petrol. Internetul există datorită unor servere care au, în componența lor, petrolul cel blestemat iar cei doi primitivi au devenit cunoscuți numai și din cauza exclusivă a civilizației umane construită cu petrol.

Este o realitate istorică, fundamental dovedită că barbarii epocii noi distrug mai mult de cât barbarii vechii epoci. Cu fiecare crimă ideologică inventată, fiecare epocă istorică va devenii mai crudă și mai nemiloasă. Primitivii de astăzi, care au vorbit despre săracii lumii, uitând că ei trăiesc in bogăție tocmai pentru că propria lor civilizație a creat și creează sărăcia lumii, au încercat distrugerea unei opere de artă apărute exact în zorii epocii de petrol. Galbenul ireal, ciudat și care poate fi văzut doar cîteva minute pe an, în mod natural, surprins de ochiul genial al lui van Gogh, a fost obținut tocmai din amestecul coloristic al unor substanțe chimice apărute exact și numai pentru că petrolul fusese descoperit. Stă înscris în gena distrugerii umane, că primitivii, lipsiții de scară valorică, nimenii care fac școli secvenționale dar nu citesc cărțile fundamentale ale lumii, să nu realizeze barbaria în care trăiesc. 

De ani și ani observăm cum valori artisitice, istorice, fundamente ale progresului uman sunt distruse de către acești golani ai epocii petrolului. Dind SUA până în Italia, din China pînă la Paris, maoiștii barbari distrug absolut totul. Orice le amintește de superioritatea creatoare, de îmblânzirea spre umanizare a bolilor, a vitregiilor naturii, a animalicului din noi, este bun de distrus. Cei doi cruzi din Londra au mințit creația atunci când au distrus o operă de artă.

Așa cum cei care distrug statui, cei care dărâmă istorie, cei care falsifică cărți, fură teze de doctorat sau simplu declamă testamentul distrugerii demente, devin la fel de barbari ai epocii post industriale ca și barbarii din istoria fondatoare a umanității. Barbarii post industriali vor sa ne ducă spre piramidele goale ale istoriei, pe care viitorii arheologi ai unei alte civilizații să le declare morminte. Căci doar morminte sunt cei care astăzi distrug picturile lumii, introducând haosul în fina mecanică a logicii umane. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News