• Herjeu e zeu, dar nu l-am crezut imediat! Am rezistat doar 16 minute la Mirciulică. Teambuilding e în categoria grea
Radu Herjeu scria că a rezistat 30 de minute uitându-se la Mirciulică. Am vrut să văd dacă trec testul de rezistență.
Nu, n-am vrut, nu l-am crezut.
Citește aici: Herjeu: M-am uitat la fix 30 de minute din Mirciulică. Teambuilding merită Oscarul!
Pentru că știu că suntem diferiți și că putem percepe diferit ceea ce vedem, am zis, recunosc, la ceva timp de la apariția pe Netflix, să vedem și noi, în familie, Mirciulică. După câteva priviri complice și după ce ne-am găsit diferite alte activități (de plictiseală și incompatibilitate cu secvențele din film), unul dintre noi a luat telecomanda și a oprit filmul. Era minutul 16. Poate că sfârșitul avea să-mi dezvăluie o capodoperă, dar cine avea să aibă răbdare până la sfârșit și de ce m-ar interesa sfârșitul unui film care nu-mi stârnește deloc interesul? Singurul motiv pentru care ai da play ar fi că-l știi pe Mircea Bravo și, după Teambuilding, filmele românești au invadat Netflixul, deci a venit pe acest val de simpatie.
Pe scurt, nu a fost nicio glumă până la minutul 16, doar personaje stereotipice fade, greu de digerat, chiar antipatic create, fără niciun umor, doar prezentate într-o lumină banală, critică, ștearsă. Personal, consider că unele personaje chiar nu aveau ce căuta în lumina reflectoarelor, pentru că, din perspectiva mea, perpetuează imaginile unor persoane care, prin educație, n-ar trebui să mai existe în societate.
Prin contrast, pe mult disputatul Teambuilding, l-am văzut de două ori, o dată la cinema, o dată pe Netflix, și am râs ca omul care râde de multe ori la aceleași glume.
Înțeleg că pe Radu Herjeu l-au criticat mulți pentru opinia lui. Lor le transmit spor la vizionat, că nu le interzice nimeni Mirciulică, îl pot vedea din nou și din nou, fără ca eu sau alții ca mine să-i critice.
Cu privire la film în sine, am citit că s-ar avea în plan o continuare. Mi-aș asuma eșecul și m-aș axa pe ceea ce știu (știam) să fac cel mai bine, respectiv filmulețele care l-au făcut pe Mircea Bravo celebru. Dar, cum nu-s consilierul nimănui, să sperăm că partea a doua va șterge ceea ce eu consider a fi un prim eșec. În cele din urmă, trebuie să ne acceptăm slăbiciunile și să ne axăm pe ceea ce știm să facem cel mai bine, căci nu toți suntem buni la toate. Altfel, n-am mai avea nevoie reală unii de alții.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
