Horațiu Mălăele, de la timidul om, la marele actor

Marele actor Horațiu Mălăele nu știe dacă este actor. Știe că este român și că nu o să plece niciodată din România. Odată a vrut să plece- "Era un gest de disperare". Era în 1989. S-a răzgândit și spune acum "n-am să plec niciodată". Despre actorul și omul Mălăele spune simplu "Nu s-au pus hotare între actorul Mălăele şi omul Mălăele! Nu mă scol dimineaţa om şi seara devin actor! Nici nu ştiu dacă sunt actor".

Horaţiu Mălăele a răspuns la întrebările admiratorilor săi, în cadrul unui eveniment organizat la o cafenea bucureşteană. Și-a făcut un autoportret al omului simplu, actorului și mai simplu.

În fiecare vorbă a sa regăsim un model enunțat chiar de el- "Consider că starea de graţie a actorului este umilinţa".

De ce un actor joacă roluri? De ce este într-o goană disperată spre a fi altcineva? Horațiu Mălăele spune "Nici eu nu ştiu de ce fac asta. Sau de ce scriu sau de ce fac filmele sau desenele mele. Ceea ce ştiu însă, este că şi desenul, şi filmul, şi personajele mele sunt modul meu de a mâna cu comunitatea, cu prietenii şi cu lumea înconjurătoare", scrie Ziarul Metropolis.

Cine lipsește

„Mi-a plăcut o vorbă a lui Fănuş Neagu: 'Noi facem parte dintr-un stol pe care nu l-aţi cunoscut, al cocorilor de jertfă'. În anii `70-`80 am trăit într-o perioadă extrem de dură, de violentă, pentru că era acaparată de un sistem politic cel puţin bizar. Era o mare sărăcie. Atunci s-a născut aproape spontan o formă de apărare, o nepăsare a boemei", își amintește Mălăele. Astăzi nu avem boemi actuali. Actorul spune "nu-i pot pipăi, pentru că graba şi isteria de acum nu ne mai permit o stare de adevărată boemă".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News