Huiduirea Gabrielei Firea – o nedreptate
Huiduirea Gabrielei Firea pe Arena Națională la primirea Simonei Halep, a fost o ilogică atitudine cu efect de turmă, pe de-o parte, și o nedreptate umană, pe de alta.
În primul rând a fost un gest necugetat, parcă din timp pregătit și lipsit de sens, pentru că nu este în firescul lucrurilor și a atitudinii politice să condamni un fapt bun, pe care noi toți l-am salutat – sărbătoreasca primire a marii campioane.
Până una alta, Gabriela Firea, este primarul capitalei și într-adevăr aparține unui partid politic. Cu toate acestea nu este ceva ipocrit ca ea, ca aleasă, să reprezinte urbea și să ofere în numele comunității un simbol, să recunoască un merit unui mare sportiv. Tocmai de aceea, așa cum îmi repugnă că numai cu două zile înainte am văzut PSD-ul lăsându-se reprezentat și de un măscărici total lipsit de talent și cultură politică, pe nume L. Pleșoianu, așa acum mi s-a părut nedrept faptul că Gabriela Firea a fost huiduită tocmai pentru că făcea ceva bine. Unde este logica protestului?
Să fi fost mai bine pe vremea lui Videanu, Lis, Halaicu sau poate chiar a lui Băsescu, când sportul și cultura nu erau nici pe departe priorități ale primăriei? Nu cred. Tocmai de aceea, a muta războiul politic intern pe flancul puținelor bucurii colective pe care le avem este o mare greșeală. Rămân deci cu impresia că cei care au huiduit-o pe primărița Bucureștilor au fost de fapt cei care au politizat sărbătoarea Simonei Halep și prin gestul lor au insultat-o pe sportivă. În fața scăpării lor impulsive, campioana stânjenită n-a știut ce atitudine să adopte. Era ca și cum fiul tău și-ar fi chemat un prieten la el și apoi, te miri din ce motiv, te apuci să-l bați de față cu acesta. Cam în această postură se afla campioana de la Roland Garros și asta din pricina unor neisprăviți care au influențat și pe alții să intre în jocul huiduielii lor nepotrivite momentului. Asta a ajuns din păcate România zilelor noastre, aflată în an Centenar, un conglomerat de resentimente dirijate într-o parte sau alta, în funcție de interese politice și un ping-pong de insulte și calomnii.
Cu sinceritate vorbind, tind să cred că Gabriela Firea a încasat de fapt tensiunea unora pentru mitingul lui Liviu Dragnea (căci a fost mai mult mitingul lui Liviu decât al PSD-ului) unde dacă stăm să analizăm toate discursurile, Firea a avut cea mai echilibrată poziție.
Dacă a pornit-o pe drumul realizării unei infrastructuri sportive performante, demnă de o capitală europeană și a unor spații de relaxare pentru locuitorii Bucureștiului, care să încurajeze mersul pe jos sau cu bicicleta, Gabriela Firea va trebui ca o perioadă, adică cam până se clarifică lucrurile cu direcția reală în care merge PSD-ul, să adopte o atitudine rezervată față de conflictele politice care întotdeauna au dăunat celui care face treabă, nu celui care înjură. O atitudine prudentă n-ar face-o nici oportunistă și nici nu i-ar scădea prestigiul intern. Este însă un fapt știut în politică, că atunci când un politician ajuns într-o demnitate de prim rang și începe să crească în popularitate făcând fapte bune, să evite ciocnirile contondente care se referă la răfuieli politice și revanșe. Tocmai în această idee Adrian Năstase a separat în 2003 lucrurile și a trimis o parte dintre miniștri la partid, să facă muncă organizatorică, scoțându-i din procesul erodării politice și folosindu-le experiența la partid, împrospătând echipa guvernamentală cu oameni inatacabili.
Cinstit vorbind, până acum Gabriela Firea a făcut mult pentru cât de puțin a stat la primărie și cu adevărat va putea fi evaluată abia după ce va mai sta încă un mandat în fruntea Bucureștiului.
Pentru a se putea păzi de etichetări, va trebui să clarifice în cel mai civilizat mod cu conducerea de partid și să ceară să fie lăsată să facă exclusiv politica faptei. Dacă se va încerca o comutare a ei dintr-o parte în alta, când oamenii nu vor mai ști exact ce este mai mult (și mai ales când) politician sau edil, atunci nu le va face pe niciuna suficient de bine încât să nu fie băgată la grămadă cu alții. Cred că oamenii politici se diferențiază de politicieni prin faptul că ei sunt cei care impun o agendă și nu li se impune una. Firea are șansa să fie cel mai bun primar al Bucureștiului de după 1990.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
