Ian Wilmut, omul de ştiinţă a cărui echipă a clonat oaia Dolly, a murit - Video
Omul de ştiinţă britanic Ian Wilmut, a cărui echipă a intrat în istorie cu prima clonare reuşită a unui animal, oaia Dolly, a murit la vârsta de 79 de ani, a anunţat luni fosta sa universitate, relatează AFP.
Oaia Dolly a fost primul mamifer care a fost clonat dintr-o celulă adultă, o descoperire în domeniul cercetării animale şi medicale. Ian Wilmut a condus echipa de la Institutul Roslin, din cadrul Universităţii din Edinburgh, Scoţia, care a clonat-o pe Dolly în 1996.
VIDEO
Un progres care a transformat gândirea ştiinţifică la acea vreme, a declarat Peter Mathieson, un oficial al universităţii, într-un comunicat care îi aduce un omagiu lui Ian Wilmut.
Suferind de boala Parkinson, Wilmut sprijinea din 2018 cercetările în legătură cu această boală neurodegenerativă. Metoda de clonare folosită cu Dolly a fost replicată în 2005 cu câini clonaţi în Coreea, apoi în 2018 de oamenii de ştiinţă chinezi cu maimuţe.
Citește și - Au trecut 20 de ani de la eutanasierea oiţei Dolly, primul animal clonat din lume
Naşterea lui Dolly a fost dezvăluită de institutul de cercetări scoţian abia la 22 februarie 1997, în revista „Nature”. Evenimentul a generat senzaţie în lumea întreagă, dar şi un imens scandal pe tema clonării. Dolly a demonstrat abilitatea oamenilor de a controla, repara şi amplifica forţele naturii.
Dolly s-a născut după 276 de tentative de clonare (recoltându-se ovule de la circa 40 de oi donatoare) care au produs un mare număr de animale anormale. Dintre cele 40 de ovule s-au obţinut doar 29 de embrioni, care au început să se dezvolte în uter în numai 10 cazuri.
Doar Dolly a ajuns să se nască, restul embrionilor murind în diferite stadii de evoluţie, scrie Scientific American. Oaia Dolly a devenit realitate prin transplantarea nucleului unei celule prelevate din ugerul unei oi adulte (şase ani) din rasa Finn Dorsett în ovulul denuclearizat al unei mame-gazdă din rasa de oi scoţiene cu faţa neagră.
S-a stimulat, apoi, artificial diviziunea celulară, iar uterul respectivei oi cu faţa neagră a fost purtătorul viitoarei clone. Această operaţiune a fost făcută utilizând ace microscopice, de către o echipă de geneticieni condusă de profesorul Ian Wilmut. Imediat după ce a văzut lumina zilei, oaia, botezată la început „6LL3”, a fost monitorizată 24 de ore din 24. Ea a primit numele Dolly după cântăreaţa de muzică country Dolly Parton.
De ce a fost eutanasiată oaia Dolly
La 14 februarie 2003, după o atentă investigaţie veterinară care a relevat că oaia a dezvoltat o boală pulmonară evolutivă şi incurabilă, Dolly a fost eutanasiată. Rămăşiţele acesteia sunt păstrate la Muzeul Regal din Edinburgh. Analizele efectuate ulterior au arătat că apariţia acestei boli nu a fost prematură (pentru Dolly), la vârsta ei. Îmbătrânirea accelerată, de care părea că suferea Dolly, a fost evocată încă din luna mai a anului 1999. Un studiu a demonstrat chiar că vârsta cromozomilor săi nu era de trei ani, ci de animal nou-născut. În 2005, cercetătorul britanic Ian Wilmut, cel care a creat-o în 1996 prin clonare pe Dolly, a primit la Frankfurt, în vestul Germaniei, Premiul „Paul Ehrlich Ludwig Darmstaedter”.
Un grup de activişti împotriva clonării au încercat să o fure pe oaia Dolly, în 1998, însă planul lor a eşuat, pentru că nu au reuşit să o deosebească dintr-o turmă cu mai multe exemplare identice, a dezvăluit un participant la această acţiune. În declaraţii acordate presei scoţiene, Mark Lynas a povestit cum a încercat să o fure pe Dolly, aflată la Institutul Roslin (în apropiere de Edinburgh), un episod pe care îl prezintă în cartea lui „Seeds of Science: Why We Got It So Wrong on GMO”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
