Idee de vacanță: Germisara, băile romane din Apuseni
Localitatea antică Germisara este situată în bazinetul depresionar amplasat în partea sudică a munților Metaliferi, aproape de terasele Mureșului, fiind bine cunoscută datorită proprietăților curative a apelor termale. Toponimul este autentic traco-getic, indicând astfel folosirea băilor înaintea venirii romanilor.
Primele date privitoare la existența localității provin de pe vremea dacilor (mileniul I î. Hr.) și se datorează numeroaselor descoperiri arheologice făcute în zonă. Conform teoriilor mai multor istorici, numele de Germisara al castrului roman construit după cucerire (sec. II d. Hr.) este de origine dacă și castrul însuși a fost ridicat pe locul unei vechi cetăți dacice, potrivit ilovetransylvania.eu.
Calitățile curative ale apelor termale de la Geoagiu-Băi sunt cunoscute din antichitate. Dacii i-au spus localității GERMISARA (germi – cald, fierbinte; sara – apă), iar după colonizare (sec. II d. Hr.) romanii au numit-o Thermae Dodonae.
Structura băilor romane
Germisara cuprindea în antichitate castrul militar cu canabae și termae. Castrul găzduia unitatea militară Numerus Singulariorum Britannicorum, ce apăra drumurile care legau Ulpia Traiana Sarmizegetusa și Micia de Apulum și asigura paza teritoriului, în general. În castru au fost cantonate și detașamente ale Legiunii a XIII-a Gemina. În vecinătatea castrului se afla așezarea civilă și necropola romană.
În punctul „Dâmbul Romanilor” a fost identificat și cercetat complexul termal din perioada romană. Mamelonul de travertin și tuf calcaros pe care au fost identificate termae-le are o formă circulară cu diametrul de 90-95 m. În perioada romană complexul a funcționat în două faze: una exclusiv de suprafață și a doua în subteran și suprafață.
În centrul mamelonului se află o cavitate naturală, rezultat al activității apelor termale din subteran, ce în antichitate era plină cu apă termală. Romanii au amenajat o rețea de canale de dirijare a apei de la sursă spre bazinele săpate în pamânt și căptusite cu scândură, aflate la baza mamelonului sau în imediata vecinătate. Din acest moment „lacul” devine un loc de cult, aici fiind descoperite mai multe monede de bronz și argint și opt plăcuțe votive din aur dedicate zeităților tămăduitoare și protectoare ale apelor termale. O statuie a zeiței Diana și altare votive au fost aranjate de jur împrejurul cavitații și în area sacră.
După mai multe fluctuații ale nivelului apei în cavitate, aceasta s-a stabilizat la aproximativ 2 m sub nivelul inițial. Soluția care să ofere utilizarea în continuare a băilor a fost cea de săpare a unei galerii în sistemul de minerit (orientată nord-sud) și amenajarea acesteia în funcție de necesități.
Apele termale, recunoscute din antichitate până astăzi
Beneficiile apei termale asupra sănătății și a stării de bine a organismului uman sunt cunoscute încă din antichitate. Romanii au construit celebrele băi publice, termele romane, unde bogații mergeau pentru îmbăiere, dar îndeosebi pentru socializare și discuții pe teme publice, iar încă de atunci se cunoșteau beneficiile vasodilatației și vasoconstricției prin expunerea corpului alternativ la surse de apă caldă și rece.
Ce este apa termală
Apa termală este de fapt o apă minerală, dar spre deosebire de o apa minerală obișnuită, ea izvorăște caldă din adâncul scoarței terestre. Ca și apa minerală obișnuită, ea are proprietăți terapeutice asupra organismului. Acțiunile apei termale asupra organismului uman sunt fizice și chimice. Fizice prin tratament alternativ cu apă rece și caldă, prin masaj sau prin cure cu jet puternic pentru stimularea circulației sângelui, dar și chimic, prin substanțele minerale pe care le poate avea în componență: seleniu pentru piele și ten, clor pentru stimularea creșterii, calciu pentru întarirea oaselor, brom pentru afecțiuni ca astmul și rinitele alergice.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
