EXCLUSIV  Imaginea din Iași, dovada dezumanizării. Întrebare pentru tinerii urâți și liberi

Străbunicul meu era un om al muncii, avea de toate, animale, pământ, și muncea de dimineață, de la 4 - 5, până seara târziu, pe câmp, în curte, așa cum se țin gospodăriile țărănești. Era ”eco”, cum ar zice astăzi unii, tot ce avea, avea din gospodăria lui. Dacă ar fi avut timp, cred că ar fi ieșit în stradă pentru ce susținea. 

Am văzut poza cu bătrânul din Iași, aplecat după leul aruncat cu aroganță de niște băieți. Mi-amintesc că, atunci când pleca din curte și se ducea ”în sat”, străbunicul meu avea mereu un costum curat și călcat, cămașa, pălăria, pantofii curați și pleca așa pe drumurile prăfuite ale satului. Cu fața brăzdată de vântul și de soarele câmpului, cu palmele crăpate de munca de zi cu zi, dar curat și demn.  

Și mă întreb, chiar niciunul dintre băieții strânși la gard, care aruncau cu bani, arătau cu degetul, se amuzau când bătrânul PSD-ist s-a aplecat după banii lor, nu au avut măcar un bunic la sat, care-și punea costumul cel bun să plece la oraș, chiar niciunul nu a văzut în el mai mult decât un ”pesedist”? 

Dacă un bătrân a ajuns, în râsetele urâte ale unor tineri ce nu par să cunoască prea multe valori, să se aplece după un leu, înseamnă că pentru omul acela un leu contează, pentru acel om nu e o umilință 1 leu. Pentru el, poate fi o pâine. 

Suntem o generație de tineri în derivă, fără valori, fără demnitate, fără milă, fără onestitate, dezumanizată, iar imaginea tinerilor din Iași arată cât de urâți am ajuns să fim, ca societate. 

Ar fi multe de spus, dar prea puține cuvinte pentru a exprima sentimentul pe care ți-l dă imaginea bătrânului din Iași aplecat în râsetele batjocoritoare ale unor tineri pentru care pare a fi prea târziu. 

Nu uitați, înainte să aruncați cu bancnote de un leu, că fiecare om are o poveste. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News