Legendele fotbalului românesc se bucură, încă o dată, de aplauzele publicului român.
Documentarul-film „Hai, Romania! Povestea Generației de Aur” se promite a fi un punct unic în istoria cinematografiei românești recente. Documentarul a beneficiat de resurse financiare mari și de prezența unor figuri emblematice din fotbalul românesc, astfel că spectatorii vor putea viziona legendele României din 1 martie 2024 la toate cinematografele din țară.
În această seară, a avut loc gala de premieră și covorul roșu pentru evenimentul unic, iar legende ale fotbalului românesc (care vor apărea și în documentar) au fost acompaniate de vedete mondene precum Codin Maticiuc, Virgil Ianțu, Adrian Enache sau Cătălin Bordea.
Spectatorii vor putea viziona desfășurarea celei mai vii și intense perioade din fotbalul românesc: anii 1980-2000, o perioadă în care Echipa Națională a României a ajuns pe locul trei în lume în clasamentul FIFA și a reușit recordul a trei calificări consecutive la trei campionate mondiale (1990-1994-1998) și două calificări consecutive la două campionate europene de fotbal (1996 și 2000).
Dar și pe cea a realizărilor importante la nivel de cluburi, de la începutul anilor `80, care anunțau marea performanță ce urma să vină un deceniu mai târziu.
O poveste nespusă până acum în totalitate, despre performanțele uluitoare ale unei generații care a pus atât fotbalul, cât și România pe harta lumii. Și care a oferit unei țări întregi cele mai frumoase cadouri: identitate, într-o epocă a uniformizării, și multă speranță, într-una a tranziției.
"Eu sunt ăla care am comis-o la meciul cu Suedia, cred că mă cunoaşte toată lumea. Îmi pare rău că am comis-o, dar aşa a vrut Dumnezeu. Suporterii naţionalei m-au iertat, da. M-au iertat chiar de pe scara avionului la întoarcere atunci. Am oprit la Timişoara atunci, pentru că ne aşteptau 50.000 de timişoreni. Eu nu voiam să cobor din avion, dar Nea Puiu (n.r. - fostul selecţioner Anghel Iordănescu) a zis să cobor. Şi când am coborât pe scară şi am auzit lumea cum îmi strigă numele am zis: 'Am scăpat'. M-au iertat oamenii. Sigur că mai îmi aduc unii aminte şi acum, dar e normal să fie aşa. Dar lumea nu o spune cu răutate, pentru că a fost o poveste prea frumoasă", a afirmat Prunea, care la meciul cu Suedia din 1994 a greşit şi a permis adversarilor să egaleze şi ulterior să se califice în semifinale la loviturile de departajare.
"Povestea acestei generaţii s-a născut mai demult, dar în SUA a fost apogeul acestei poveşti. Şi cu emoţii, cu lucruri extraordinare, dar şi cu durere, însă foarte multe emoţii, iar ele reprezintă şi esenţa acestui film. Să dea Dumnezeu ca noua generaţie a naţionalei să facă mai mult decât noi. Dar emoţia produsă de generaţia noastră cred că va fi foarte greu de depăşit. Poate să fie acest film o motivaţie pentru actuala generaţie? Sigur că poate. Dar cei de acum au alte exemple, îl au pe Mbappe, pe Ronaldo, pe Messi. Noi însă o să fim toată viaţa cu Hagi", a explicat Florin Prunea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News