În cazul sosului de friptură, textura sa e cea mai importantă. Bucătarul Joseph Hadad: Un blender este soluția

„Sosurile sunt baza oricărei mâncări gătite și știți cât de mult mă bazez eu pe ele. Iar satisfacția pe care o ai atunci când guști rezultatul final nu se compară cu multe alte reușite din bucătărie. Dar, din păcate, sunt și dăți în care cu toții mai greșim sosurile, chiar și noi profesioniștii. Însă anii de experiență ne-au învățat cum să remediem problemele. Și asta vreau să știți și voi să faceți.

Sosul olandez este un fel de bau-bau al bucătarilor amatori, când de fapt nu este decât o emulsie de unt topit amestecat cu gălbenuș. În acest caz, greșeala cea mai mare, pe care nu o mai poți repara, este să gătești prea mult gălbenușul. Dar cea mai des întâlnită greșeală este cea în care emulsia se taie, probabil din prea multă sau prea puțină batere a mixului. Pentru a remedia acest lucru, picură încet o lingură de apă fierbinte în emulsie, în timp ce continui amestecarea viguroasă. Dacă nici așa nu merge, pune într-un bol curat un nou gălbenuș și toarnă peste el treptat, în timp ce amesteci bine, emulsia deja făcută”, a scris bucătarul Joseph Hadad pe blogul său.

„Cea mai des întâlnită greșeală la sosul marinara este gătirea lui prea mult pentru că adesea este confundat cu sosul de roșii. În schimb acesta nu este decât un sos rapid, pregătit din roșii, usturoi și ulei de măsline. Gustul trebuie să fie mai apropiat de roșiile proaspete, așa că nu țineți sosul pe foc mai mult de 20 minute. În cazul sosului de friptură, textura sa este cea mai importantă, așa că greșelile frecvente sunt cea de a avea cocoloașe sau de a fi prea gros, chiar gumos. Sosul de friptură se pornește de la resturile grase ale cărnii din tigaie, la care se adaugă făină pentru a face un rântaș și apoi supa de bază (de carne sau legume), pentru a fierbe făina și a obține consistența dorită. Pentru a preveni cocoloașele, trebuie să amestecați foarte bine și repede când adaugați făina și apoi, când turnați încet supa fierbinte. Dacă totuși se formează, un blender este soluția. Dacă, în schimb, ați constatat că la început sosul părea bun și apoi ați realizat că prin fierbere s-a îngroșat prea tare, puteți să îl readuceți pe foc și să turnați mai multă supă, până se subțiază la consistența perfectă. Pe de altă parte, dacă e prea subțire, nu adăugați direct făină în el, ci amestecați o cantitate mică din sos cu făină până se ajunge la o consistență cremoasă, fără cocoloașe, pe care apoi o puteți dizolva în cantitatea mare, pentru a o mai lăsa apoi un pic la fiert, ca să se gătească făina”, a explicat bucătarul.

Pierderea în greutate e de patru ori mai mare cu o dietă bogată în iaurt și lapte integral

„Integral sau degresat? Când vine vorba de produse lactate, multe persoane aleg varianta degresată, ca să evite consumul de grăsimi. Câtă grăsime conține de fapt laptele? 3,5g/100ml în varianta integrală și 1,5g/100ml în varianta parțial degresată. Diferența de 2g este ridicolă, dacă ne gândim că o lingură de ulei înseamnă 10g de grăsime pură!”, a scris Mihaela Bilic, medic nutriționist, pe contul de Facebook.

„Știm că trebuie să consumăm zilnic produse lactate dacă vrem să avem oase puternice. Aportul de calciu din lapte nu este important doar pentru sistemul osos, ci și pentru metabolism. În fiecare zi se consumă 1 g de calciu pentru a fi neutralizate substanțele acide și radicalii liberi care produc stres oxidativ. Dacă alimentația nu acoperă această doză, calciul va fi luat din oase. Nu ar fi mai simplu să mâncăm lapte și iaurt? Mai ales că în produsele lactate calciul vine la pachet cu vitamina D necesară fixării lui. Atenție, vitamina D există doar în grăsimea din lapte! Pentru a crește eficiența asimilării calciului, evitați să beți lapte degresat”, a explicat Mihaela Bilic.

„Grăsimea din lapte are și alte beneficii: efect de protecție împotriva obezității și a diabetului, reglează tranzitul intestinal și contribuie la hrănirea și dezvoltarea microbiotei intestinale. În grăsimea laptelui există peste 400 de tipuri acizi grași, saturați și nesaturați, majoritatea cu lanț scurt. Printre ei acidul linoleic conjugat care are efect anticancerigen și acidul butiric cu efect postbiotic. Grăsimea din lactate mai conține mono și digliceride, fosfolipide, colesterol și vitaminele liposolubile A, D, E și K. Enzimele și factorii de gust sunt localizați tot în grăsime, de unde savoarea aparte a laptelui integral”, a precizat nutriționistul.

„Porția corectă de lapte înseamnă 250ml, adică o cană. Dacă este lapte integral, avem 120cal și 8g grăsime, iar dacă este lapte semi degresat, avem 100cal și 4g grăsime. Ambele variante conțin aceeași doză de calciu: 300mg. Când vine vorba de iaurt, porția corectă scade la jumătate, un pahar mic de 125g are 50cal si 4g grăsime. Doza de lactate recomandată a fi consumată zilnic este de 3 porții: lapte proaspăt sau bătut, iaurt sau brânză, cașcaval sau parmezan, smântână sau unt, tot lapte înseamnă!

Până acum am evitat grăsimea din lapte de frica colesterolului și a caloriilor. Acum știm că alimentele grase nu au impact direct asupra colesterolului din sânge. Cat despre aportul de calorii, mai degrabă reduceți cantitatea de ulei pe care o consumați și alegeți laptele integral. În special în cazul copiilor, adolescenților și sportivilor, laptele este obligatoriu integral. Până și cura de slăbire este mai eficientă dacă conține produse lactate. Pierderea în greutate este de patru ori mai mare cu o dietă bogată în iaurt și lapte integral. Profitați de laptele de primăvară, este mai gustos și mai gras decât în orice altă perioadă a anului!”, a conchis Mihaela Bilic.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News