În cazul unei boli incurabile, câți dintre noi mai avem o șansă la viață

Toți  avem așteptări.Câți dintre noi așteaptă șansa la o nouă viață? Mulți. Câți dintre noi prețuim ce avem? Puțini. Constantin se numară printre persoanele care așteaptă șansa la o nouă viață. Are 49 de ani și suferă de ciroză hepatică decompensată, o boală difuză, caracterizată prin scleroza ficatului.

Constantin  spune că a descoperit boala întâmplător, în timpul vizitei medicale obligatorie de la serviciu. Lipsa poftei de mancare, grețurile, balonarile, oboseala, existau deja de câțiva ani.Nu a luat în considerare simptomele, „mai mult din frică”, recunoaște acum. Boala poate trece multă vreme neobservată.„Doctorul mi-a recomandat să renunț la țigări, la alcool.La început a fost treptat.Îmi dădea pastile  2-3 luni, timp în care nu aveam voie să consum alcool și țigări”.Controalele, dar și pastilele au devenit din ce în ce mai dese.„Simțeam schimbarea, dar eu îmi doream să pot sa continui să mă comport ca și cum nu aș fi bolnav.Nu reușeam întotdeauna.”

A fost trimis la Institutul Clinic Fundeni pentru investigații mai amănunțite. Bănuielile medicilor s-au adeverit- ciroză hepatică decompensată. „Nu a fost chiar un șoc, simțeam de mult timp că ceva nu este în regulă cu mine.Nu mi-a fost nici ușor, dar am păstrat pentru mine asta.”

I s-a spus că boala poate fi tratată. Merge des la controale.Face examene clinice și de laborator, ecografie abdominală.

Țigările și alcoolul nu se mai regăsesc de atunci în alimentația lui. Nici sarea, nici grăsimile, nici carnea, nici dulciurile care îi plac atât de mult.Nici măcar de sărbători.A renunțat la toate, chiar si la serviciu.Gustul mâncării bune a dispărut, dar pofta de viață este mai mare ca oricând.Zilele, orele petrecute cu cei dragi sunt neprețuite.

Treptat, s-a dezvoltat lichid ascitic în cavitatea peritoneală. Abdomenul a crescut în volum prin acumularea lichidului ascitic.

Trebuie să ia zilnic un pumn de pastile, multe dintre ele sunt naturiste.S-a obișnuit.„Nu aș putea să trăiesc fără ele”.Zâmbește.Este un zâmbet trist.

Câteodată are crampe și stări de inconștiență.În unele nopți nu poate să doarmă.Se simte obosit.Este vizibil slăbit.Tot timpul își face însă planuri.„Atunci când îi vorbesc soției mele despre viitor simt cum  i se luminează privirea.Este un sentiment plăcut să vad puțină fericire pe chipul ei.”

S-a pus problema transplantului, dar așa cum spune și Constantin,  „ajungi greu în fruntea listei de așteptare.Noi suntem condamnați de boală și ei ne mai condamnă o dată!” .Nu renunță însă.„Speranța mă ajută să înfrunt mai ușor boala.Nu speranța că o să primesc transplantul, ci speranța că o să reușesc să duc la bun sfârșit multe dintre lucrurile pe care mi le-am propus- să-i am cât mai mult timp alături pe cei dragi.”

Toate problemele noastre sunt grave.Pe primul loc se află însă accesibilitatea tot mai restransă la tratament.Legea romanească spune că avem dreptul la accesul imediat și nelimitat la cele mai revoluționare forme de tratament. Vorbe.Pacienții cu boli cronice, când nu au acces la tratament, sunt puși pe liste de așteptare și devin un numar pe o lista. Așteptarea într-o boală cronică înseamnă moarte.Și mulți dintre noi suntem pe o listă a morții.

În ciroza hepatica decompensată numai 21% dintre bolnavi supraviețuiesc 6 ani.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News