Angela Merkel, în tinerețe, a fost olimpică la rusă și vorbește fluent în limba maternă a lui Putin. Putin vorbește nemțește de când a fost rezident KGB în Germania de Vest. Dar nu aceste detalii de culoare au dus la dezastrul de la Minsk, ci greșelile strategice pe care le face Occidentul în relația cu Rusia.
O analiză făcută de Bogdan Chirieac, după semnarea acordului, pornește de la ipoteza că Rusia nu va abandona teritoriile cucerite în Ucraina, indiferent de acordurile încheiate. Există deja precedentul Crimeea: după ce a ocupat peninsula, Moscova a deschis un nou front în estul Ucrainei, astfel încât lumea civilizată să se concentreze asupra tragediei de la Donețk. Raptul teritorial a fost uitat. În viitor, avertizează Chirieac, Putin va pune presiune asupra Occidentului, în țările baltice, unde este ajutat de o importantă minoritate rusă, și în Republica Moldova, unde, în continuare, Moscova joacă rolul principal.
Negocierile, greșite din start
Negocierile de la Minsk au plecat greșit, din start. Putin a aflat, din disperarea liderilor occidentali de a se întâlni cu el, că sancțiunile împotriva Rusiei sunt mai greu de suportat de Europa decât de propria lui țară. Singura slăbiciune temporară a Rusiei, în acest moment, este starea economiei. În rest, au armată, au arme, au conducere centralizată, cu obiective clare și țeluri bine definite chiar de vârfurile intelighenției rusești.
Moldova, abandonată influenței răsăritene
O altă greșeală majoră a Vestului a fost lipsa unui sprijin economic semnificativ pentru Moldova. Dacă țările baltice sunt legate economic și cultural de statele bogate din nordul Europei, influența rusească în Moldova nu putea fi contracarată decât de investiții masive de capital și resurse. Ridicarea nivelului de trai în mica republică de la stânga Prutului nu ar fi fost o sarcină imposibilă pentru UE, care atrăgea astfel inclusiv populația rusofonă de partea valorilor democratice, occidentale.
Obiectivele-iluzorii, pierderile-concrete
Ținând cu orice preț la integritatea teritorială a Ucrainei, stat oricum artificial creat în perioada sovietică, Occidentul se poate trezi că nu va putea împiedica nici ruperea acestei țări – deja înfăptuită -, dar se poate trezi și cu probleme grave în Republica Moldova. Plus o criză economică majoră în tot Estul Europei. Cine bagă bani acolo unde este război la frontieră, iar situația politică devine pe zi ce trece tot mai aberantă? Fie că e vorba despre România și campania sa anticorupție, fie că e vorba despre Ungaria, care a început să ofere azil politic urmăriților penali din România.
Iată integral editorialul scris de Bogdan Chirieac pentru DCNews în 12 februarie:
Pacea de la Minsk. D-na Merkel și dnii Putin, Hollande și Porosenko promit încetarea focului în Ucraina, începând cu 15 februarie. Detaliile planului sunt cunoscute. Problema este că, de la Berlin, Paris sau Washington, din nou, în Estul Europei lucrurile se văd în ceață.
Lumea crede că d-na Merkel îi cunoaște bine pe ruși. Între altele, fiindcă în tinerețe a fost olimpică la rusă și vorbește fluent în limba maternă a lui Putin. La rândul său, acesta vorbește fluent germana, din perioada când era spion KGB în Germania de Est. Și totuși, noi, cei din Estul Europei, care știm din ADN ce a însemnat ocupația sovietică, simțim mai degrabă ce va urma.
Rusia nu va abandona teritoriile cucerite în Ucraina, indiferent de acordurile încheiate. Oricum, despre alipirea Crimeei nu s-a mai vorbit un cuvânt. Mai mult, Putin va pune presiune asupra Occidentului, în țările baltice, unde este ajutat de o importantă minoritate rusă, și în Republica Moldova, unde, în continuare, Moscova joacă rolul principal.
În cazul celor trei țări baltice, Lituania, Letonia, Estonia, situația este însă stabilă. Sunt țări membre NATO și UE, cu un grad ridicat de prosperitate, legate intrinsec cu țările nordice, cele mai bogate din Europa: Finlanda, Suedia, Danemarca și Norvegia. Aceasta din urmă nu e membru UE, dar e parte la cele mai multe tratate europene.
Republica Moldova, în schimb, nu e nici membru NATO, nici UE, are o bucată din țară, Transnistria, sub ocupație rusă directă și se află pe ultimul loc de pe continetul european în privința prosperității. V-ați aștepta ca Vestul să investească mulți bani și resurse, pentru a diminua influența Rusiei în Republica Moldova, pentru a ajuta la ridicarea nivelului de trai în această țară și, implicit, pentru a slăbi influența răsăriteană. Până acum, sunt multe declarații și prea puține fapte.
Oricum, la Minsk, Putin a aflat, din disperarea liderilor occidentali de a se întâlni cu el, că sancțiunile împotriva Rusiei sunt mai greu de suportat de Europa decât de propria lui țară. Singura slăbiciune temporară a Rusiei, în acest moment, este starea economiei. În rest, au armată, au arme, au conducere centralizată, cu obiective clare și țeluri bine definite chiar de vârfurile intelighenției rusești.
Ținând cu orice preț la integritatea teritorială a Ucrainei, stat oricum artificial creat în perioada sovietică, Occidentul se poate trezi că nu va putea împiedica nici ruperea acestei țări – deja înfăptuită -, dar se poate trezi și cu probleme grave în primul rând în Republica Moldova. Plus o criză economică majoră nu doar în Grecia, ci și în tot Estul Europei. Cine bagă bani acolo unde este război la frontieră, iar situația politică devine pe zi ce trece tot mai aberantă? Fie că e vorba despre România și campania sa anticorupție, fie că e vorba despre Ungaria, care a început să ofere azil politic urmăriților penali din România.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News