În lumea presei interbelice. Carte esențială despre mari jurnaliști și politicieni, scrisă de Dan Ciachir
Scriitorul Dan Ciachir evocă, în noua sa carte publicată de editura Lumea Credinței, nu doar lumea presei interbelice, ci o întreagă galerie de figuri politice, culturale sau religioase, de la Stelian Popescu la Iuliu Maniu, sau de la Grigore Gafencu la Petrache Lupu, autorul teofaniei de la Maglavit.
Scris alert, aproape în stil gazetăresc, volumul ”În lumea presei interbelice” poate fi considerat în egală măsură o introducere în atmosfera generală a epocii, dar și o istorie plină de culoare a breslei.
Statutul profesiei se schimbă, după Marea Unire: influența presei crește, iar gazetarii devin voci publice importante, pe același plan cu politicienii sau oamenii de afaceri.
În România interbelică, mai precis până în 10 februarie 1938, presa a fost liberă, însă au existat scurte perioade în care se instituia starea de asediu și cenzura. Se practica și confiscarea tirajelor, scrie Dan Ciachir în capitolul dedicat marilor oameni de presă ai vremii. Nae Ionescu, de pildă, se plânge că la 4 ianuarie 1930, în perioada Regenței, pe când guvernau țărăniști, Iuliu Maniu îi confisca ziarul. ”Nu făceam decât să reproduc declarațiile pe care domnia sa le făcuse în Opoziție”, spune Nae Ionescu, citat de Ciachir. Cuvântul dusese în 1928 o campanie pătimașă pentru răsturnarea liberalilor și aducerea la putere a Partidului Național Țărănesc, condus de Iuliu Maniu. ”Cu două zile înainte de confiscarea tirajuluigazetei care îl sprijinise să vină la guvernare, dl Maniu m-a condus prietenește până dincolo de ușă și m-a asigurat de statornicia sentimentelor sale, subliniind necesitatea absolută a colaborării noastre. Asta l 1:20. Ceea ce nu-l împiedica însă ca la ora 1:25 să cheme telefonic Siguranța Generală, cerându-i să mă pună în urmărire”...
Cum ajunge asasinarea premierului în presa internațională
La Sinaia, reședința regală estivală, Asociated Press avea un corespondent, în persoana șefului gării, scrie Dan Ciachir. Pe 29 decembrie 1933, pe când sosea într-o audiență la Rege, premierul I.G.Duca este asasinat pe peron, de către legionari. Imediat, șeful gării a sunat la biroul AP din Sofia sau Belgrad, comunicând știrea (pentru care avea să primească o primă substanțială). Zece minute mai târziu, legăturile telefonice cu străinătatea erau întrerupte, tocmai pentru ca vestea uciderii premierului român să nu poată fi difuzată.
Un alt episod interesant relatat de Dan Ciachir este legat de procesul Anei Pauker. În iulie 1936, Tribunalul din Craiova condamnase un lot de comuniști, printre care Ana Pauker la zece ani de închisoare. Ziarele Adevărul și Dimineața au făcut mare tevatură, mai mult din motive de rudenie, decât politice. La Adevărul era acționar Emil Pauker, cumnatul activistei.
Tot motive personale îl făceau pe Stelian Popescu să-l susțină pe Nicolae Titulescu în Universul, cel mai popular ziar în epocă, deși avea o orientare opusă politic. Motivul: unul dintre ginerii marelui proprietar de ziar lucra în subordinea lui Titulescu, la Ministerul de Externe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Cum poate suna anunțul decesului în cazul celor patru președinți: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis de Val Vâlcu
