O trecătoare alpină este aproape să reapară, după ce a fost acoperită de gheaţă în ultimii 2000 de ani.
O trecătoare din Alpii elveţieni, ascunsă sub gheaţă cel puţin din perioada romană, este pe cale să reapară la suprafaţă în contextul în care această ţară, la fel ca restul Europei occidentale, este afectată de valuri de căldură, informează joi AFP.
Situată la o altitudine de 2.800 de metri pe domeniul schiabil Glacier 3000, în sectorul Diablerets (vest), această trecătoare este în prezent parţial eliberată de gheaţa care a acoperit-o timp de cel puţin 2.000 de ani, scrie Agerpres.
Trecătoarea va fi "în întregime" vizibilă "peste câteva săptămâni", au declarat joi responsabilii domeniului schiabil.
În 2012, măsurătorile au relevat o grosime a gheţii de aproximativ 15 metri în această zonă.
Vara anului 2022, care a urmat unei ierni foarte aride, s-a dovedit catastrofală pentru gheţari, care s-au topit într-un ritm accelerat în acest an.
Potrivit glaciologului Mauro Fischer, cercetător la Universitatea din Berna, care vizitează în mod regulat zona, pierderea din grosimea gheţarilor din regiunea în care se află trecătoarea va fi, în medie, de trei ori mai mare în acest an comparativ cu ultimele zece veri.
Pe termen scurt, aceste schimbări modifică în mod considerabil funcţionarea domeniului schiabil deoarece trecătoarea, care era îngheţată, permitea conexiunea dintre gheţarii Scex Rouge şi Tsanfleuron, pe care coborau schiorii. În prezent, cei doi gheţari sunt despărţiţi de o fâşie de pământ.
"Planificăm reînnoirea facilităţilor din acest sector în următorii ani, iar o idee ar fi să schimbăm traseul actualului telescaun", a explicat directorul telescaunului, Bernhard Tschannen.
Topirea gheţarilor îi face mai instabili, ceea ce afectează practicarea sporturilor de zăpadă şi drumeţiile, însă conduce, de asemenea, la apariţia de sub gheaţă a epavelor unor avioane sau a cadavrelor unor persoane dispărute chiar şi în urmă cu câteva decenii.
În două săptămâni, două schelete umane au fost găsite în cantonul Valais (vest). Identificarea lor este în curs. Potrivit agenţiei elveţiene de presă ATS, poliţia din Valais are o listă cu aproximativ 300 de persoane dispărute începând din 1925, dintre care majoritate au dispărut înainte de utilizarea ADN.
Astfel, în iulie 2017, pe gheţarul Tsanfleuron, au ieşit la iveală trupurile a două persoane care formau un cuplu şi au dispărut în 1942. În iunie 2012, pe gheţarul Aletsch au ieşit la suprafaţă osemintele a trei fraţi dispăruţi în 1926.
Mai recent, săptămâna trecută, pe gheţarul Aletsch a fost descoperită epava unui avion care s-a prăbuşit în Alpi în 1968. La bord se aflau trei persoane ale căror cadavre fuseseră recuperate la acea vreme, însă nu şi epava.
Pe măsură ce ghețarii dispar, oamenii pierd mult mai mult decât gheață. De ce se topesc, ce se întâmplă dacă dispar, care sunt efectele devastatoare asupra vieții.
Până în prezent, cele mai bune estimări ale cantității de apă captată în ghețarii montani se bazau pe o metodă rudimentară care lua în considerare suprafața, dar nu și adâncimea.
Noul studiu utilizează imagini din satelit pentru a estima adâncimea gheții și constată că există cu aproximativ 20% mai puțină apă captivă în ghețarii montani decât se credea anterior.
Această constatare este susținută de cercetări recente ale oamenilor de știință de la Universitatea din Ottawa, care au examinat imaginile din satelit a aproximativ 1.700 de ghețari din emisfera nordică, inclusiv din Canada, SUA, Groenlanda și Rusia. Aceștia au constatat că 85% dintre ghețari s-au retras între 2000 și 2020.
Un al treilea studiu, publicat de oameni de știință a analizat în mod special un ghețar montan celebru: întinderea de gheață din vârful Muntelui Everest, cunoscută sub numele de ghețarul South Col. South Col este situat la o altitudine extraordinar de mare - peste 26.000 de metri - unde temperaturile nu se încălzesc suficient pentru ca gheața să se topească. VEZI AICI MAI MULTE
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News